Legenda Omului din fortareata Labirint; Legenda lui ACSSE

In linistea unei scorburi parca stand vezi de pe Luna zidul chinezesc si stai comod. Te uiti in gol, te gandesti la nimic si nu observi nimic. Admiri cu raceala si tot ce simti este o combinatie acida intre teama, indoiala, regret, suspin, neincredere si mila.

Cufundat in labirintul zecilor de ani de nemultumiri si de regrete, de suspine si de griji, astepti sa rasara undeva dintre zidurile intre care te invarti de atata timp o raza calda de Soare. Dar cu fieare zi ce trece, cu fiecare clipa de suspin, zidurile se inalta tot mai tare si labirintul te invaluie tot mai in singuratate si tristeti si deznadejde.

Forta si speranta capata din ce in ce teritorii mai mici, iar boala, descurajarea si durerea acapareaza aerul din jurul tau.
Adormi apoi, ca in fiecare seara si tot visezi in spiritul racelii, al grijilor sau al tristetii.
O alta dimineata trista, o alta zi de monotonie sumbra alimenteaza frigul labirintului in care tot mai mic te vezi.

Te uiti in urma cu regrete care au facut deja rani adanci in aura ta si nu razbati sa intorci timpul inapoi nici o secunda sa retraiesti macar secvente ale fericirii de alta data.

Nimic in prezent nu te inspira si nu iti da speranta, curajul sau vigoarea de a merge inainte. Astepti descumpanit stiind ca nimic frumos nu mai urmeaza si te imprietenesti cu gandurile sumbre, iar uneori din pura curiozitate te pui la incercare sa verifici ca logica lucrurilor nu te inseala. Iar pentru asta iti verifici previziuni atat de negative pe cat de rece iti pare noaptea. Doar schimbarile de anotimp sau de vreme iti mai aduc o unda de incredere si de speranta ca poate sa mai vina inapoi clipele acelea frumoase ale tale.

Sacul energiei se apropie de fund, bateriile se descarca, increderea se transforma in nepasare si odata cu unele schimbari impuse te mai trezesti un pic vazand ca ar putea fi chiar mai rau decat acum!!!
Iti creezi o noua fortareata in care te autoprotejezi. Incerci sa indepartezi pesimismul si deznadejdea, cauti sa iti pastrezi speranta vie si cu toate resursele te fortezi sa accepti ca nu este chiar bine, insa feresca Dumnezeu de mai rau.

De sus, din ce in ce mai departe, ingerul tau incearca sa demoleze distantele puse de tine bariera. Isi ia in ajutor pescarusii, randunicile, o floare, pe rand alte si alte ajutoare incercand in orice clipa si sub orice forma sa patrunda in fortareata ta aflata acolo in labirintul tau si sa il vezi, sa il simti si sa il lasi sa te ajute.

Tu tot mai departe zidesti, el tot mai mult se lupta si impreuna slabesc fortele fiecaruia dintre voi.
Mai sunt altii ca tine si-i greu si lui sa caute ajutor, caci altii ca el slabesc de la aceleasi lupte ca ale lui, iar uneori, norocul providential ii aduce un prieten si fortele i se inmultesc. Patrunde mai usor si mai aproape, dar respingerea ta il alunga iar.

Isi frange aripile de durere ca lupta lui nu razbate catre tine si tot nu renunta la a-ti aduce semne: vine in visele tale si iti da odihna, vine in calea ta si iti da lumina, vine in casa ta si iti aduce aer proaspat, tot sa il primesti si sa il vezi.

Asa se scurg repede si triste zilele tale, ale lui, ale multora ca tine si ale multora ca el, oricate griji ale tale pe el il departeaza si FIRUL VIETII curge linistit, netinand cont de tine, de el, de multi ca tine sau de multi ca el.