descrierea fetei umane in stil belletristic

Printre amintirile uitate de negura descopar
imaginea ta intacta si ovala. Zambetele schitate cu maiestrie isi infing
radacinile in albul pielii si cresc pe masura ce lumina este captata
asupra figurii. Iti zaresc buzele aproape sterse, respirarea,
cuvintele... Ridici usor mana dreapta spre inaltimea sperantei, iar cu
cealalta acoperi obrazul umbrit de negrul pletelor. Tu taci, dar
lacrimile vorbesc de la sine. Una cate una aluneca pe fata-ntristata
purtand esenta dorintelor, iluziilor… Sclipirea din privire isi pierde
parca nuanta albastra imbinata cu verdele copilariei. Petale de roze
te-nvaluie cu parfum ucigator si te poarta in vartejuri de moarte. Din
limita transparenta a gandului se mareste curcubeul lacrimii, ce-acopera
in jumatati egale fizionomia acerba.