Magia sărbătorilor de iarnă

V-ati gândit vreodată cum ar fi dacă nu ar ninge de Crăciun cu binecuvântări albe, luminoase? Eu nu pot vedea Crăciunul fără zăpadă, cea care dă viaţă spiritului… Şi totuşi, chiar şi aşa, perioada aceasta este una specială. Lumea zgribulită de frig, care cutreieră magazinele după cadouri… piticii îmbujoraţi, care nerăbdători, îl aşteaptă pe Moş Crăciun, mirosul de cetină, bradul… ah, nelipsitul brad cu haina lui din globuri strălucitoare, cu beteala şi luminiţele colorate, colindele lui Ştefan Hruşcă, celebrul: “O, Tannenbaum”, omul de zăpadă din faţa casei, râsetele copiilor, blândeţea bunicilor… mama în bucătărie care face tot felul de bunătăţi, gustul sarmalelor şi al cozonacilor crescuţi din prea multă dragoste… Parcă şi mâncarea are alt gust, nu ştiu, e menit să fie altfel, să te simţi altfel, poate că dacă nu ar fi aşa, nu s-ar mai numi Sărbători… Toate acestea, îmi amintesc de fantezia de când eram mic: chinuindu-mă să îmi alung somnul, ca să văd când vine Moşul… Oare îmi va citi scrisoarea lăsată lângă brăduţ? Iar a doua zi, bucuria de a găsi scrisoarea citită, surprizele magice de sub pom, aroma de “galbenă gutuie, dulce, amăruie/lampă la fereastră toată viaţa noastră”…

Crăciunul este o sărbătoare a luminii, un exerciţiu al bucuriei, pentru că totul e curat în jur. Sărbătorile de iarnă aduc în sufletul fiecărui creştin nu doar un strop de bucurie, de speranţă, ci ele inundă sufletele de fericire.

Toate ţările Europei serbează Crăciunul şi Anul Nou, dar fiecare în felul ei, cu tradiţiile specifice: austriecii şi nemţii aprind câte o lumânare în fiecare duminică a lunii ce precede sărbătorile, elveţienii întâmpină aceste sărbători costumaţi, finlandezii nu cinează până nu hrănesc păsările şi nu vizitează mormintele apropiaţilor, danezii plantează un brad în faţa casei, reprezentând triumful naturii asupra iernii, spaniolii mănâncă 12 boabe de struguri la miezul nopţii, pentru a avea 12 luni fericite în anul care vine, maltezii cultivă mei pentru a simula barba lui Moş Crăciun, copiii englezi compun scrisori şi apoi le aruncă în foc - se zice că dacă un spiriduş le va scoate din foc, dorinţa copiilor va fi îndeplinită, scoţienii aprind suluri de smoală şi le lasă să ardă – astfel anul vechi pleacă şi celui nou îi este permis să vină, slovenii îşi decorează casa cu ramuri de copac şi coroane de mărăcini, ca să le aducă noroc, cehii sparg patru nuci fără să le fărâmiţeze miezul pentru a avea o sănătate de fier, letonii se plimbă pe străzi cu măşti de animale pentru a speria spiritele rele, grecii iau masa de Crăciun după 40 de zile de post, unii preferând doar câteva rodii şi miere, iar ungurii îşi împodobesc bradul cu mere şi nuci pentru a avea o recoltă abundentă în anul ce va urma.

În toată lumea, semnificaţia sărbătorilor de iarnă este aceeaşi: credinţă şi bucurie.

Toate aceste ţări îşi respectă sărbătorile tradiţionale, dar totuşi, nimic nu se compară cu sărbătorile noastre, din România… sunt adevărate comori ale sufletului. Amintirile copilăriei ce ne revin puternic în minte şi-n inimă, zăpezile bogate şi prevestitoare de rod îmbelşugat, umblatul cu capra, cu pluguşorul şi cu sorcova, colindând pentru sănătate, fericire, prosperitate şi împlinirea dorinţelor în noul an, clinchetele de clopoţei, mirosul proaspăt de brad, dar şi de cozonaci, nerăbdarea aşteptării darurilor sub pomul de iarnă, toate creează în sânul familiei o atmosferă de basm, linişte sufletească şi iubire.

Sărbătorile de iarnă sunt sărbătorile familiei - este ocazia când toţi se reunesc, părinţi, copii şi nepoţi îşi fac daruri, se bucură de clipele petrecute împreună în jurul mesei, cu credinţă că prin cinstirea cum se cuvine a sărbătorilor, vor avea un an mai bun, mai bogat.

Pentru mine personal, 25 decembrie e cea mai frumoasă zi din an, sărbătorim Naşterea Domnului Iisus Hristos şi faptul că de atunci Dumnezeu este cu noi – e momentul când uităm de griji şi supărări, când iertăm şi ne amintim că nu suntem niciodată singuri pe acest pământ!

Moş Crăciun există în sufletele noastre… pentru că o părticică din sufletul nostru va aparţine copilăriei veşnic… nimeni nu l-a văzut pe Moş Crăciun… însă este bine să crezi în ceva BUN… Când facem bradul ne simţim mici şi fără griji, un copil, un adolescent, un tânăr, un bunic sunt toţi împreună şi fiecare e singur cu visele lui, căci viaţa e o ştafetă a vârstelor – Crăciunul este ceea ce ne rămâne când totul din jur se schimbă.

… Şi dacă ţi-e cald în suflet, dacă inima-ţi zburdă, dacă râzi, dacă serile reci îţi mângâie obrajii cu nea, dacă te simţi fericit, înseamnă că e CRĂCIUNUL…

Vi-l doresc fericit!