Tehnici de a pune ventuze,

Ventuzele sunt niste obiecte din sticla, transparente, care seamana cu niste pahare, fiind insa mai groase. Ele au fost inventate de o baba din Ucraina, iar folosirea lor s-a raspandit rapid din satul ei natal in lumea intreaga. Virtutile terpeutice ale punerii ventuzelor au fost nu o data preamarite de medici, mamosi sau simpli bolnavi. Fie ca esti racit sau au un junghi in spate, ventuzele sunt mereu gata sa-si faca datoria.
Exista mai multe tehnici de a aplica ventuze, dar astazi va voi prezenta una singura, anume pe cea clasica.
Mai intai, ventuzele trebuie spalate si apoi uscate. In timp ce se usuca, se sterge pielea pacientului pe care vor fi aplicate ventuzele cu un prosop un si apoi cu un prosop uscat, pentru ca pielea sa se usuce. Dupa ce pielea se usuca, trebuie unsa cu vaselina sau cu ulei de floarea-soarelui. Dupa ce pielea incepe sa straluceasca, se ia un tampon de vata si se infasoara in jurul capatului bont al unei andrele de tricotat. Tamponul se imbiba cu alcool sanitar (spirt medicinal). Cu ajutorul unei brichete sau a unui chibrit, se da foc tamponului imbibat cu lichid combustibil. Apoi se introduce flacara in gura ventuzei; gura ventuzei trebuie sa se afle in apropierea locului in care va fi aplicata, pentru ca aerul din interior sa nu aiba timp sa se raceasca si deci sa-si contracte volumul; aveti grija totusi sa nu dati foc pacientului, vaselina si uleiul fiind inflamabile.
In urma aplicarii ventuzei, pielea de sub ea se strange si se coloreaza in violet. Ventuzele trebuie sa stea prinse de spate timp de un sfert de ora, ca sa aiba timp sa scoata raul din pacient. Dupa ce raul a fost scos, puteti sa scoateti si ventuzele, ridicandu-le usor, intr-o pozitie piezisa. Dupa ce scoateti ventuzele, aveti grija sa-l stergeti pe pacient cu un prosop uscat si sa-l impachetati intr-un pled, eventual incalzit.
Ventuzele se pot aplica pe spate, pe coaste si, la nevoie, pe piept, evitandu-se insa zona inimii.