Lacrimile unei mame

Intr-o zi, o mama a primit o scrisoare din partea unei rude. Dupa ce a citit-o, a ramas mult pe ganduri. In cele din urma, a chemat-o pe fiica sa Ofelia, in varsta de 15 ani, si i-a spus.:
- Draga mea, matusa ta, care stii ca este in varsta si tare bogata, mi- ascris ca ar vrea sa te infieze. M-a asigurat ca la ea vei gasi, tot ce te-ar putea face fericita, si orice dorinta a inimii tale, ti-ar fi pe loc indeplinita.
Pentru o clipa, Ofelia, visa cu ochii deschisi, la rochii si toalete scumpe, la calatorii in strainatate, la petreceri stralucitoare si la alte lucruri pe care i le-ar fi putut aduce aceasta imprejurare.
Mama sa i-a zis:
- Bineinteles acest lucru nu se poate implini fara consimtamantul tau. Cu toate ca iti sunt mama, m-as simti vinovata daca, tinandu-te langa mine, as sta in calea fericirii tale. Pe cand rostea aceste cuvinte, lacrimile siroiau pe obrajii mamei, si vocea-i tremura... Ofelia vazandu-si mama atat de trista, a inceput si ea sa planga.
- Buna si scumpa mea mama! striga ea, cazandu-i la picoare si imbratisand-o. Nu duce nici o grija, pentru ca eu nu-mi pot afla fericirea parasindu-te pe tine, iubita mama a inimii mele...
Lacrimile tale ma incredinteaza indeajuns, ca am in inima ta o comoara de bunatate si iubire, pe care toate avutiile din lume nu le-ar putea inlocui. Ii voi scrie de indata matusii,
ca-i sunt recunoscatoare pentru bunavointa ce mi-a aratat-o, dar ca eu nu-mi voi parasi parintii.

Cand o fericire indepartata iti va straluci inainte,
De lacrimile parintilor tai sa iti aduci aminte.