Misterul de la Grota cu aburi

Istoria “Grotei cu aburi” este incerta. Unii spun ca asa a fost de mii de ani de pe vremea dacilor, altii spun ca ar fi de data mai recenta, de cateva sute de ani sau chiar de cateva zeci de ani numai. Cum cele mai multe marturii arata ca vechimea grotei depaseste doua milenii, tindem sa ii credem pe acestia din urma.



Barbu Mihai, profesor de istorie, pasionat de geologie si speologie, spune:



“Grota cu aburi are o istorie plina de misticism. In urma cu vreo 2.500 de ani in urma, aici se pare ca a fost locul pentru altar al diverselor zeitati pagine. La poalele muntelui era construit un templu iar aici, sus, erau altarul si statuile zeilor. Pe vremea regelui Deceneu, aici se gasea deja un altar al zeitei Bendis“



Exista insemnari in cronicile grecesti si chiar o povestire macedoneana veche in care se arata ca, venind marele rege dac Burebista la templu si cerand ajutorul zeitei, din grota a inceput sa iasa un fum gros, apoi pamantul s-a despicat si au aparut patru luptatori care au plecat cu regele dac si care aveau menirea sa-l ajute in luptele cu dusmanii. Inaintea ultimei batalii de la Tapae, cand dacii au venit sa ceara sprijinul zeitei, grota s-a cutremurat si din interior a iesit un fum negru, innecacios si urit mirositor. Cei prezenti la ritual si-au dat seama ca zeita si-a intors fata de la credinciosii sai. Apoi, dupa cucerirea Daciei de catre romani, zona si-a pierdut importanta mistica, locul zeilor daci fiind luat de pantenonul roman si in special de Hercule, erou ridicat in randul zeilor de faptele sale, iar magia fiind inlocuita cu terapia.



In primele zile din ianuarie o intamplare a venit sa scoata din monotonie micul orasel in care zilnic fanfara militara interpreteaza in fata oamenilor melodii din secolul trecut. Un grup de patru studenti la geografie, care venisera sa viziteze grotele pentru un proiect dat de profesorii de la facultate, au fost urmariti timp de o jumatate de ora de o ciudata lumana verde.



Era dupa amiaza de 4 noiembrie. Cei patru ajunsesera la grota in jurul orelor 17.00, dupa ce toata ziua “greblasera” muntii din jur in cautarea de informatii care ar fi putut sa le fie utile. Ajunsi la grota cu aburi au fost putin dezamagiti de ceea ce gasisera. De unde, in baza povestilor locale, se asteptau sa dea de o pestera imensa iar aburul sa iasa de sub marginile acesteia, au gasit o grota micuta din care aburul iesea doar printr-o crapatura mica. Pe cand faceau glume pe seama descoperirilor, ridiculizand in fel si chip locul, au auzit un zgomot ciudat.



Carmen Preda, unul dintre studenti, povesteste:



“S-a auzit deodata un harait puternic, ca si cum niste lanturi uriase ar fi fost tarite pe piatra. Apoi am auzit un fel de suierat urmat de un ras sinistru. La inceput am crezut ca e unul dintre colegii mei care faceau o gluma proasta, dar cand m-am uitat la ei, mi-am dat seama dupa fetele lor ingrozite ca nu fusesem singura care auzise zgomotele stranii.”


Cei patru au hotarit ca cel mai bine pentru ei ar fi sa plece de acolo cat mai repede. Numai ca, nu ajunsesera la baza stincii ce adaposteste grota, ca undeva deasupra lor a aparut o stranie lumina verde.


“Nu avea o forma standard si nu as putea sa spun nici cat era de mare. Ne era atat de frica incat am ratacat drumul de intoarcere de doua ori. Iar lumina aceea se tinea dupa noi. Nici dupa ce am ajuns in oras nu ne-a slabit de la inceput. “


Nici unul dintre cei patru nu stiu cu siguranta ce a fost lumina. Dar oamenii din Herculane au un raspuns si pentru asta.


“Da’ cum adica ce a fost? Pai ala a fost zeul muntelui care se arata la oamenii rai si la cei care nu respecta sfintenia locurilor. Da’ nu credeti cumva ca a aparut numai o data? De cand e, orasul asta e pazit de zei, ca pe vremuri aici a fost unul din salasele lor”, afirma F.D., o localnica in varsta de 58 de ani.In seara cu pricina, lumina a mai fost vazuta si de alte persoane.




S.N., receptioner la un hotel din centru, povesteste:


“Tocmai ma intorceam de la un prieten care locuieste langa piata. Sa fi fost in jur de 21.00. In extrasezon, la ora aceea nu e mai nimeni pe strada. La un moment dat, chiar inainte sa ajung la pod, vad la vreo 30 de metri in fata mea ceva fosforescent. Am vrut sa ma apropii sa vad ce e. In prima faza am crezut ca e vreo haina pierduta. Cand am ajuns la cativa metri de locul cu pricina, lumina aceea fosforescenta s-a ridicat in aer si dupa ce a plutit cateva secunde, a inceput sa-mi dea ocol. Am crezut ca fac infarct, de teama. Am luat-o la fuga si am intrat in primul bar deschis, unde i-am chemat pe cativa amici sa vada si ei ciudatenia. Din pacate, pentru mine, afara nu mai era nimic, asa ca am cazut de fraier si de atunci isi bat joc de mine. Ma intreaba mereu daca m-a mai rapit vreun extraterestru sau alt omulet verde.”



Si totusi, in noaptea aceea o scurta pana de curent avea sa arunce in bezna, pentru cateva minute, o jumatate din Herculane. Apoi, tot fara nici o explicatie plauzibila, tot la fel cum se oprise, curentul si-a revenit. Cand ii intrebi pe localnici ce stiu despre luminile de la “Grota cu aburi”, raspunsul nu se lasa asteptat: “Pai ce sa fie? Nimenea nu stie ca la toti le este frica. Dar din cand in cand, acolo se aud zgomote ciudate si se vad tot felul de luminite care parca se joaca unele cu altele. Parintele zice ca luminile alea sunt de la Diavol, dar noua ne vine greu sa credem una ca asta, ca pana acuma nu au facut rau la nimenea. Mai stii, or fi niscaiva ingeri care-si au salasul pe muntele nostru...”