Secretele moastelor

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]Poetul Manzoni, nemuritor
In 1959, la Milano, cand se examineaza trupul marelui poet italian
Manzoni decedat in 1873, e descoperit absolut neatins de timp. Toti cei
care-l privesc sunt tulburati de fata lui de o extraordinara puritate.
Ramasitele pamantesti ale lui Manzoni, nemuritorul autor al Logodnicilor,
sunt expuse cateva ore intr-un sicriu de sticla pentru deschiderea
Congresului Mondial al Romantismului. Acest congres era o ocazie si un
simbol bine ales… In 1973, s-a gasit astfel in provincia Hounan trupul
unei femei de cincizeci de ani, moarta in secolul al II-lea inainte de
Christos. Nu se stie deloc cine putea fi aceasta femeie …
Un maestru croitor perfect conservat
Un fenomen cu totul uimitor a fost descoperit recent la cimitirul din
Noumea din Noua Caledonie, in cursul unei exhumari. Era miercuri 9
martie 1977, la ora 14. Ca sa poata face loc intr-un cavou,
intreprinderea de pompe funebre a locului deschidea sicriile ca sa
scoata osemintele si sa le puna intr-o ladita de dimensiuni mici, ceea
ce permitea sa se obtina mai mult spatiu pentru inhumarile viitoare.
Conform legii, membrii familiei – in acest caz domnul si doamna Lesaint,
din Ouemo – si reprezentantii politiei asistau la operatiuni; ca si
domnul Honore, antreprenor de cavouri. Transferul de oseminte s-a
derulat perfect normal pana cand a sosit momentul sa se deschida sicriul
plumbuit al domnului Theophile Lestelle. De cum s-a scos capacul,
persoanele prezente au avut o tresarire de stupefactie: nici urma de
oseminte! In locul acestora, un trup excelent conservat, imbracat in
costumul cu care fusese inmormantat. Si apoi, un miros. Un miros ciudat
si destul de neplacut de altfel.
Fascinati, martorii au cercetat cadavrul. Parul era neschimbat,
trupul, intr-o perfecta stare de conservare, parea sa se fi uscat intr-o
oarecare masura, giulgiul era numai ingalbenit, ca si pernita pe care
se odihnea capul defunctului.
Destul de marcat de un asemenea spectacol, domnul Lesaint s-a
straduit si si-a putut pastra calmul. Si doamna Lesaint s-a putut
stapani, dar chiar in seara aceea, nervii ei fiind supusi unei prea
grele incercari, a trebuit sa fie chemat doctorul sa-i dea un calmant.
Caci intr-adevar aveai si de ce sa-ti pierzi mintile aflandu-te o clipa
in fata unui astfel de mister: domnul Theophile Lestelle era mort si
inmormantat de patruzeci de ani! Exact din ziua de 10 iulie 1937. Era
maestru croitor la armata si sucombase in urma unei lungi boli.
Giulgiul era numai ingalbenit. Panza de bumbac nu putrezise deloc,
incat a fost suficient sa fie luata de cele patru colturi ca sa se
ridice trupul care, dupa aceea, a fost pus intr-un nou sicriu. Unul
dintre directorii intreprinderii de pompe funebre era prezent la
exhumare. Extrem de mirat de cadavrul care nu se descompusese, ne-a spus
«ca nu intalnise niciodata vreun caz asemanator in cursul profesiunii
sale». In mod normal, dupa trei ani, uneori maximum patru, nu se mai
gasesc decat oseminte, tot restul disparand. Aceeasi reactie a avut-o si
domnul Honore, care era de asemenea de fata si care este antreprenor de
cavouri din 1925. In cincizeci si doi de ani de meserie, acest om n-a
vazut niciodata ceva asemanator!
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]Se poate explica acest fenomen prin
compozitia deosebita a pamantului sau a aerului mormantului?
Din nefericire aceasta explicatie nu rezista…De exemplu, a existat in
cazul fetitei din Brive, Fanta, in care autoritatile au procedat la
exhumarea generala a unei parti intregi din cimitir. Ansamblul
mormintelor situat in jurul celui al tinerei moarte se afla ruinat de
tot. Nici al ei nu scapase si nu se deosebea cu nimic de celelalte.
Intr-o ingramadire lugubra de garduri rasturnate, de pietre funerare
pravalite si de bucati de muschi, de bucatele de sicrie, de humus, de
fragmente de oase facute praf, a fost gasita pastrata in chip miraculos
micuta moarta. Ochii ei erau larg deschisi si parea sa zambeasca.
E suficient, de altfel, sa vezi cum ramasitele pamantesti ale unor
foarte bogati americani, asezate in mai multe sicrie metalice, puse
unele intr-altele, nu rezista nici o zi in plus descompunerii normale.
Daca s-ar putea feri trupul de descompunere prin inchiderea ermetica,
s-ar fi recurs la asta de mult timp. Egiptenii, mai ales, care au
perfectionat timp de trei mii de ani tehnicile de imbalsamare a
trupurilor.
Cadavrul care nu s-a descompus nici macar la actiunea varului
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]Astfel, cand moare Francois-Xavier, la 2
decembrie 1552, trupul este pus intr-o lada mare plina cu var. Se
procedeaza astfel pentru ca trupul sa se descompuna repede, asa incat
osemintele sa poata fi duse in Goa. Atunci cand se deschide sicriul ca
sa se scoata osemintele, la 17 februarie 1553, se gaseste trupul
conservat perfect. Fata, in special, acoperita de-un strat gros de var,
era proaspata, cu usoara tenta de rosu-aprins „asa cum se vede la cei
care dorm”, precizeaza procesul-verbal al epocii. Peste o suta saizeci
de ani, este in aceeasi stare si cand, in momentul acela, vor sa
desprinda bratul drept ca sa-l trimita la Roma, se scurge din el un
sange rosu deschis, foarte fluid.
S-ar putea spune ca este o exceptie, dar nu e deloc asa, intrucat in
1727 s-au descoperit intr-un cavou al spitalului din Quebec cadavrele
perfect pastrate ale celor cinci calugarite moarte in anul 1707 si care
erau in var. Tot astfel, trupul Sfintei Tereza de Avila a fost
inmormantat intr-o groapa foarte adanca, ce a fost apoi umpluta cu un
amestec de piatra de var si de pamant umed. E adevarat ca, fiind vorba
de reformatoarea Ordinului Carmelitelor si de unul dintre cei mai mari
scriitori spiritualisti din Spania, avem de-a face din nou cu o sfanta
de exceptie.
Tribulatiile si avatarurile ramasitelor sale sunt de altfel
extraordinare. Ne amintim ca trupul ei raspandeste, chiar din primele
luni dupa inhumare, niste miresme foarte pronuntate de violete, de
stanjenel si de crin. Cand se deschide groapa din nou la opt luni dupa
moartea ei, se descopera un cadavru ale carui vesminte s-au descompus
total. Trupul e pe de-a intregul acoperit cu un strat subtire de muschi
verde, dar perfect intact. Acesta se scalda intr-un soi de ulei parfumat
care este originea acestor miresme suave, si pe care cadavrul il
elimina prin pori incetisor. In 178 de ani, cadavrul este exhumat de
numeroase ori, expus, asezat in racla si mutilat de mai multe ori pentru
a se lua relicve. Cercetata indelung de toti savantii doctori si
hagiografi care exista in crestinatate… Scapa de orice alterare, iar
sfanta pastreaza chiar rotunjimile firesti trupului ei! In unele locuri,
trupul pare a fi viu: cand i se pun lenjuri, acestea se coloreaza
imediat cu sange rosu aprins. Acest fenomen de osmoza a tesuturilor este
inexplicabil.
Si totusi, exista cadavre prezervate ce nu apartin cultui
crestin…
Sunt destul de numeroase exemplele de cadavre prezervate fara sa fi
fost botezate catolic sau neapartinand unor persoane practicand aceasta
religie pana la sfintenie. In timpul cat a fost papa Sixtus al IV-lea
(1471-1484), se descopera astfel sub Via Appia trupul unei foarte
frumoase tinere blonde. Trupul este scufundat intr-o maceratie maronie
si a fost inmormantat acolo sigur inainte de construirea caii Appiene,
adica in 312 inainte de Christos.
Foarte aproape de noi, in 1960, un sofer de taxi englez descopera la
Rhyl, in Tara Galilor, cadavrul unei femei imbracate cu un halat
inflorat si o pijama roz… in picioare, intr-un dulap in perete.
Apartamentul nu mai fusese ocupat de douazeci de ani si soferul tocmai
il zugravea ca sa se mute in el. Cadavrul acestei femei, o anumita
doamna Alice Knight, era perfect conservat. Politia a anchetat cazul si a
tras concluzia ca fusese asasinata…cu douazeci de ani inainte.