Prieten bun

Un om şi câinele său au murit deodată.
Ajungând în cer, au mers pe drumul pietruit cu aur… Vă amintiţi?
Pe lângă un gard de marmură fină.
Urcând spre deal au întalnit o poartă superbă, construită din
perle, ce străluceau sub razele soarelui.
Ajungând lângă poartă, au văzut un om şezând în pragul ei.
“- Scuzaţi-mă” i s-a adresat stăpânul câinelui, “unde ne aflăm”?
“- În Rai” – a răspuns portarul.
“- Putem primi un pahar cu apă”? a întrebat stăpânul câinelui.
“- Desigur” a răspuns portarul, “intră şi vei primii apă
răcoritoare”.
“- Poate intra si prietenul meu”? a întrebat vizitatorul.
“- Regret” i-a răspuns portarul “dar nu permitem intrarea
animalelor”.
Omul a decis să renunţe la apă, şi-a chemat câinele şi-au plecat
mai departe.
Drumul ,în continuare, era anevoios şi plin de praf.
Tot mergând au ajuns la o poartă simplă de lemn, fără gard
prin-prejur. Portarul rezemat de poartă, citea dintr-o carte.
“- Ma scuzati” i s-a adresat vizitatorul. “putem primii puţina apă”?

“- Desigur, cu plăcere, poftim intraţi” a răspuns amabil portarul.
Ei au trecut poarta şi au baut apă rece din fântâna apropiată, cât
au poftit .
“- Mulţumim, puteţi şi să ne spuneţi unde ne aflăm?
“- În Rai” le-a răspuns portarul.
“- Sunt complect derutat! Si portarul pe care l-am intrebat mai
devreme mi-a spus că la poarta lui e intrarea în Rai” a spus
vizitatorul.
“- Ahhh, te referi la strada aurită şi poarta cu perle?
Nu! Acolo e Iadul”.
“- Şi nu vă pasă că acolo se folosesc de numele vostru?" s-a
mirat, stăpânul câinelui.
"- Nu!”, i-a răspuns portarul.
“- Noi suntem bucuroşi că ei îi iau pe toţi aceia, care
sunt de acord, să-şi părăsească prietenii şi să-i lase afară”.


Să ţineţi minte: Cu un prieten bun, întodeauna veţi avea,
o “rază de lumină” la capătul tunelului