Profetiile Maicii Veronica de la Manastirea Vladimiresti. Interesant , as spune eu, mai ales ca a fost constestat si stigmatizata atat de catre BOR , cat si de catre comunisti.

In Romania are loc cea mai mare lucrare harica din lume
La cererea lui Decebal, la Tronul de Lumina, se infaptuieste in Romania, cea mai mareata lucrare harica infintata si sustinuta de trimisa Cerului cu misiune speciala- Gurau Vasilica- azi Maicuta Veronica, care vine din Orasul de Aur al Maici Domnului, fiind inzestrata cu harurile Maicii Domnului. Din copilaria ei descrisa in volumele publicate Viata si vedeniile Maicii Veronica, redam cateva momente esentiale.
Este al cincilea copil al familiei Gurau. Mama a vrut sa-l avorteze, dar o voce in vis i-a spus:
" Sa nu indraznesti sa omori acest copil, ca va fi pentru fericirea si mantuirea multora si de mare folos omenirii!". Si asa a si fost. La sapte ani, pe cand mergea la scoala este invaluita intr-un nor haric, care o va proteja de necazurile mari pe care ea avea sa le intampine chiar din partea celor pe care urma sa-i ajute.
La noua ani ramane orfana. Singura avere de la mama ei fiind icoana Maicii Domnului, care trebuia sa-i tina loc de mama. Fratii vitregi n-o doresc deloc, iar cel mai mare caruia ii ramane casa, este nevoit s-o ia la el. Dupa plecarea fratelui Petrica in armata, copila ramane cu sotia acestuia, care si-a propus sa scape de ea fara ca nimeni sa stie. A spus vecinilor ca a dat-o pe Lica(de la Vasilica) de crescut si a inchis-o intr-un chiler( magazie), fara foc si fara mancare. Aici avea sa traiasca micuta Lica doua ierni si doua veri.
De aici incep miracolele; un copil normal nu ar fi putut trai fara caldura si fara hrana dar ea cum a trait? Sfantul Pantelimon (doctor fara de arginti) i-a spus mai tarziu intr-o vedenie:
" Eu am fost harazit de la nasterea ta sa te ocrotesc si sa te invalui cu harul Duhului Sfant ca sa traiesti." La un moment dat, fiind plina de paduchi ce o mancasera atat de tare incat ramasese numai piele si os, I s-a adresat Maicii Domnului:
"Mama mea m-a dat in grija Ta! Si Tu de ce ma lasi sa ma manance paduchii?" Iar Maica Domnului, din icoana, i-a raspuns:
"Nu te teme! Vei fi mai fericita ca toti!" Si intr-adevar, trairile duhovnicesti ale Maicutei in legatura ei cu Cerul nu le-a avut nimeni, dar a platit scump si mai plateste inca.
Dupa cumplita suferinta de la fratele Petrica, este luata in sfarsit sa fie crescuta de unchiul Ionica Barbu, care nu avea copii. Aici o duce ceva mai bine, nefiind scutita dde suferinte. Tot aici isi incepe pregatirea duhovniceasca, ducandu-se la biserica si la adunarile "Oastea Domnului", iar cand I se interzicea sa mearga la biserica, se ruga si se spovedea cu lacrimi, celui mai frumos copac din gradina, pe care in acel moment il vedea in flacari (foc imaterial binenteles!).
Eliszar
Prima vedenie cu Mantuitorul iisus Hristos
La saptesprezece ani, pe cand culegea porumb cu sora ei vitrega, ii apare in toate maretia si splendoarea Insusi Domnul nostru Iisus Hristos, care o intreaba:
-Ce aveti in cos? Oare mancati azi de dulce?
-Nu mancam de dulce, ca este Sfanta Vineri. Mama ne-a pus noua poame (struguri)!
-Asa sa spui la lume ca sunt trei zile de post pe saptaman: lunea, miercurea si vinerea.
Eu care stiam ca sunt numai doua zile de post ii raspund:
-Bine, am sa le spun, dar stiu ca lumea n-o sa ma creada, caci stiu ca lunea nu este zi de post.
El atunci imi zice:
-Lasa, am eu grija! Cine crede, bine, cine nu, am eu grija! Tu este datoare sa spui!
-Vezi colea, v-am dat papusoi sa nu muriti de foame si tot felul de roade aveti pe fata pamantului si lumea este tot rea. Eu demult am voit sa va pierd, dar nu m-am indurat de ruga Maicii mele, ca sta pururea in genunchi si se roaga: -Iarta-i Fiule si de asta data! Si oamenii o injura si o necinstesc, si Ea are rani la genunchi stand si rugandu-se pentru voi!
Eu am inceput sa plang si am zis: - Cred ca asa o fi, suntem rai, si am dat iarasi sa pornim.
Apoi imi zice: - Cuvintele care le-ai vorbit cu mine sa le spui la lume si sa nu te rusinezi!
-Lasa ca am sa le spun si de ce sa ma rusinez! Dar stiu ca lumea nu are sa ma creada!
-Lasa sa nu creada, va vedea ea cand va veni Focul cel mare si moartea cea infricosata, atunci va fi prea tarziu!
Eu il intreb: -Matale de ce nu calci pe pamant? Lasa privirea in jos si putin zambind imi zice:
-Eu nu calc pe pamant, ca pamantul s-a spurcat! Eu ii raspund: -Cred ca asa o fi! Apoi se intoarce catre mine, avand degetele in forma Sfintei Cruci si imi face semnul Sfintei Cruci in fata zicandu-mi: -Sa ma asculti!
-Lasa ca am sa te ascult! Apoi se inalta la cer catre rasarit, uitandu-ma dupa dansul pana s-a acoperit de nori. "Focul il trimit pe acest Pamant!"
O vedenie la fel de infricosatoare este si cea din ziua de 3 feb. 1938, cand ii apare din nou Mantuitorul:
-Nu pot sa mai rabd! Focul il trimit pe acest pamant! Deodata apare in partea dreapta a Mantuitorului, Sfanta Fecioara, Maica Domnului, inconjurata de o lumina, imbracata in negru, cu o naframa neagra lasata pe cap, de nu se vedeau ochii de lacrimile ce-i curgeau pe obraz, sta cu mainile inclestate si se ruga catre Mantuitorul. Vad pe Mantiutorul ca intoarce capul catre Dansa si zice:
-De ce mama plangi? Si n-a raspuns nimic Sfanta Fecioara. Si iarasi o intreaba:
-Pentru ce mama plangi? Atunci am auzit un glas plin de durere zicand:
-Plang, Fiul meu, ca sa-i ierti si de asta data!
-Nu pot mama sa-i mai iert! Caci au facut pacate mari, strigatoare la cer, nu mai indrazni si da asta data sa ma opresti! Atunci Maicuta Domnului cu lacrimi in ochi curgand la vale pe obraz si framantandu-si mainile ii zice:
-Iarta-i, Fiul meu, si de asta data! Apoi Mintuitorul ii zice:
-Le-am dat timpuri bune, dar ei tot rai, le-am dat seceta, ei tot rai, le-am facut minuni, ei nu vor sa creada, le-am dat pagube, ei nu vor sa se intoarca. Iata, pe tine ca pe o mama te ascult, dar ca un Dumnezeu n-as putea sa te mai ascult. Atunci Preasfinta Fecioara s-a plecat catre Mintuitorul si deodata a disparut. Si Mintuitorul se intoarce spre mine, zicandu-mi:
-Vezi cit se roaga Maica Mea pentru voi? De nu s-ar fi rugtat Ea pentru voi de mult v-as fi pierdut!
Eliszar
Asa sa se faca!
O alta proorocire este prevazuta in vedenia din 10 iunie 1938 : "De n-au sa asculte toate cite ti le-am dat, voi ridica domn peste domn si imparat peste imparat si focul si nenorocirea vor veni peste voi."
Constructia minastirii Vladimiresti a fost facuta tot pe baza de vedenii dumnnezeesti. In vedenia din ziua de 21 august 1938, din mina Mintuitorului iese o lumina puternica care intra in pamant, spunindu-i:
"Aici sa fie altarul meu, aici sa ridicati o minastire in cinstea Maicii mele. sa fie un schit cit de sarac de maici dar numai de fecioare. aceasta minastire sa poarte numele maicii mele, ca daca n-ar fi fost maica mea sa se roage pentru voi de mult v-as fi pierdut!"
Desi saraca si orfana, la porunca Mintuitorului, tinara copila raspunde ferm:
"Da Doamne, se va face!" ... si s-a facut. A mers in toata tara timp de patru ani si a strins banut cu banut, vorbind oamenilor in acelasi timp despre vedeniile avute. Este extraordinar de interesant istoricul acestei sfintei minastiri. Citam integral dialogul Maicutei Veronica cu arhimandritul Ghimnazie, care i-a venit in vedenie si i-a vorbit:
"Sint arhimandritul Ghimnazie, staretul soborului de calugari de sus de pe dealul Gurgueta, unde stati voi. Eu cu 15 calugari greci, am venit din sfintul munte Athos in anul 1438, asezindu-ne la dorinta Maicii Domnului in Sudul Moldovei. Repede am facut o adevarata gradina de paradis unde se adunasera moldoveni, munteni si ardeleni pina la 98 de persoane. Cand am terminat lucrul Minastirii, in loc sa ne bucuram, cum o sa spuneti si voi, a trimis Stapinul holdei cruzi seceratori, pe turci, care ne-au ucis, jefuindu-ne agoniseala si odoarele bisericesti iar biserica in care putea intra peste 300 de oameni au umplut-o cu paie si i-a dat foc, raminind doar cenusa si ceva din ziduri. Pe mine m-au tinut legat silindu-ma sa privesc la toate sacrilegiile pentru ca, ei ziceau ca nu vreau sa le dau aur. Cand ardea biserica la care lucrasem 7 ani, m-am razvratit contra lui Dumnezeu, facandu-l mai neputincios decat turcii si deodata am vazut cerurile deschise si la capatul drumului o preafrumoasa biserica scaldata in lumina. La aceasta vedere am strigat sa fiu si eu luat si... gata, m-am vazut desprins de haina pamantului. Dupa ce am imbratisat-o si am sarutat-o, multumindu-i, am fost atras sa-Mi vad Stapinul si toate podoabele vesniciei care nu au nume dupa limba noastra pamanteana. Noi am vietuit aici 19 ani, voi o sa stati numai 16 ani. Martirajul soborului meu a fost rosu, martirajul soborului tau o sa fie alb si de durata lunga. Nu varsarea singelui te fixeaza in fericire ci cum te-a gasit chemarea din urma! Dintre voi, numai acelea care o sa duca fara cirtire, poate sa se urce mai sus si tu ai sa te razvratesti si ai sa-L faci crud pe Cel care v-a gonit din staul, dar drumul luminos te va face sa uiti ce a fost frumos si dulce la voi. Dupa voi nu o sa ramina cenusa, dar o sa se foloseasca de munca voastra fiinte straine de dorurile voastre!"
- Parinte, proorociti grozavii, care-mi opresc respiratia. Cum oare, asa sa fie? Nu, refuz sa cred! -Fara voia noastra se fac niste lucruri, care au scopuri inalte si necunoscute. Peste voi nu vin turcii cum au venit peste noi, dar se strecoara neintelegeri si calcari de legi, ca sa se implineasca ceea ce-i hotarit prin legile divine. -Parinte, dar legile divine sint drepte! Cum o sa ne lase sa gresim? Nu, nu se poate!...
-Doamne, dar eu nu vreau sa te tulbur, ci vreau sa spun ca mereu sintem impreuna aceste doua soboare, care au menirea de modeste pepiniere! -Parinte, nu stiu ce am, dar nu prea va inteleg. Parca ati fi din alta lume! Eu am aflat de la tetea Ionita - tata mamei mele - , ca pe acest deal al Gurguetei pe cand era el mic, venea cu tata lui special sa sarute gardul care era din niste plante, luind citeva frunze si ziceau ca-i gardul sfint al minastirii. Oare sinteti din acel sobor?
-Stii ceva maicuta, eu te rog, de vrei, sa-mi dai mie pe fratele Damian, ca desi a fost om cu familie, a intrecut cu viata lui curata pe preotii ce-i ai in minastire. Ce zici, asa este? -Nu sint in masura sa dra****sc, parinte nici cele bune nici cele rele a nimanui. De vreti sa luati pe mos Damian, n-am nimic impotriva.
-De fapt vara viitoare, numai de gradina n-o sa le arda bietelor surori. Sa nu le spui nimic ca sa nu faci panica. In asfintitul soarelui, azi, il iau pe fratele Damian si-ai sa vezi gardul viu despre care mi-ai vorbit, dar nu acum, ci miine dimineata dupa ce te vei odihni. Acum mergi la minastire ca o sa incepeti slujba privegherii, ca miine e sarbatoarea "Schimbarea la fata". Fii binecuvintata si-o sa am grija sa-ti adorm toate frazele care nu sint ziditoare pentru cei carora o sa le faci cunoscut, numai ca vor fi foarte tirziu, dar noi si proaspete pentru fratia ta si toti acei care merg pe acelasi drum, nu in aceeasi uniforma. Calatoria buna conteaza, nu forma exterioara. Ai sa te convingi pe parcursul anilor... Hai, plecati, sau nu va indurati sa rupem discutiile? Eu sint insa grabit, ca trebuie sa merg in VII, apoi sa-mi primesc misiunea pentru fratele Damian. Dar de ce ti-oi fi spunind de VII si misiune, ca doar nu cunosti inca?!... Ai mare noroc de firea ambitioasa. S-o folosesti! Iar vorbesc ce nu trebuie - dar am zis asta, ca sa te intorci de unde te-ai desprins. Si asta ti-i straina, dar stiu ca te lasi condusa de ceea ce simti ca trebuie si nu trebuie sa faci. Nu-ti apartine, cred ca esti convinsa de aceasta, nu? Gata! Ma retrag!..."
S-a dar dupa o tufa care era crescuta din malul piriului Geru si atit eu cit si mos Damian, nu l-am mai vazut. Ne uitam unul la altul fara cuvinte. Lucratoarele surori si maici care ne-au privit, unele dintre ele auzise o conversatie straina de limba noastra si se mirau cit de bine poate vorbi sefa lor. Altele nu auzise si nu vazuse nimic, zicand ca nu le intereseaza. Unele au vazut o statuie de om dar il acoperea acea tufa in dreptul careia statea parintele grec. M-am intors acasa. A inceput privegherea. In timpul slujbei, parca simteam ca ma trezesc dintr-un somn si-mi aduc aminte de un vis frumos. Toata noaptea am depanat cu ea conversatiile de la gradina. Aici le prindeam, aici le scapam.
Dimineata am chemat la mine pe maica Paraschiva care era sefa gradinii de zarzavat, spunindu-i ca am visat ceva despre mos Damian si sa mai ia cu dinsa citeva surori sa mearga la gradina, sa vada ce este acolo. Dupa o ora s-au intors tot intr-o fuga spunindu-mi:
-Maicuta, mos Damian sta pe banca cu mincarea cum i-am lasat-o in farfurie: salata de vinete cu ardei copti, cana cu apa si piinea neatinse, iar el ca un Voda sta drept cu miinile pe genunchi, de parca ride la cineva, dar e mort! Abia atunci m-am trezit de-a binelea. Parintele Ghimnazie era cu adevarat un sfint venit din alta lume, spunindu-mi cite ceva, pregatindu-ma, iar prin plecarea lui mos Damian, m-a convins pe mine de valabilitatea celor spuse de sfintia lui. L-am ingropat cu cinste pe mos Damian, iar cele spuse de parintele Ghimnazie s-au implinit pe parcursul anilor."Acestea sunt clopotele ceresti..."
O descriere asemanatoare este si cea din vedenia din 11 iulie 1939:
"Sfinta Fecioara, ce-a fost cu sunetul clopotelor si acel cor minunat ce cinta aseara?" Preasfinta Fecioara imi zice: "Acestea sint clopote ceresti iar corul ce ai auzit este corul ingerilor ce slujesc cu Fiul Meu si Mintuitorul vostru care face slujba totdeauna. Voi aminati din zi in zi cautind sa faceti ziduri inalte (schitul), dar aminarea voastra este zadarnica. Cand veti voi sa-l mai faceti, nu mai este primit, fiindca nu mai aveti timp, ca anii durerilor v-au cuprins. Aceste suflete care isi vor petrece viata in acest loc, prin rugaciunile si chinurile ce li se pregatesc vor cistiga Tara Romaneasca." Eu am inceput sa pling iar Preasfinta Fecioara imi zice:
"Nu te teme caci eru voi fi cu voi si va voi scapa de la toate". Alta data, in vedenia din 26 octombrie 1939, Mintuitorul Iisus Hristos ii apare imbracat in haine arhieresti, stind pe Scaunul de Judecata, spunindu-i: "Vasiliso, norodul striga asupra ta ca biserica se face pentru voi!" Apoi ridica mina in sus si zice: "Iata Biserica voastra!" Atunci am vazut ca se desface Cerul in doua si s-a format o scara poleita cu aur. Apoi vad sus o biserica mareata din care ieseau raze de lumina. Eu am strigat cu glas tare:
"Doamne Iisuse Dumnezeul meu, ia-ma si pe mine acolo!" Domnul nu mi-a raspuns nimic, intorcand spatele catre mine. Deodata am simtit doua miini care m-au apucat de subtiori. Am ramas atunci cu trupul in nesimtire insa vedeam cum intr-o clipa am ajuns la acea biserica pe care o vazusem sus. De-a dreapta bisericii era Prea Sfinta Nascatoare de Dumnezeu imbracata in vesminte galbene, ce straluceau ca soarele iar pe cap purta o cununa despre care nu pot spune cum era fiindca in nici o icoana nu am vazut-o asa de impodobita. De alta parte a bisericii, am vazut un parinte cu mantie pe el si in mina dreapta tinea o sabie. La un semn al Mintuitorului, usile s-au deschis. Mintuitorul a intrat in Biserica. Eu simteam acele miini ce ma purtau de subtiori ca ma baga in biserica. Vazind-o asa de luminoasa, am strigat cu glas tare: "Cine slujeste in aceasta biserica?"
Domnul mi-a zis: "Aici slujesc ingerii pina la venirea fecioarelor intelegatoare!" (fecioarele cele intelegatoare sint toate sufletele care au ajuns la stadiul de fecioara - puritate).
Pentru cei ce sint inruditi cu instrumentul milosteniei, le oferim vedenia din 5 ianuarie 1940: Vineri, in ziua de 5 ianuarie 1940, pe la ora 1 ziua am iesit afara din bordeiul unde locuiam si iata ce vazui: un parinte monah cu o haina pe el zdrentuita, cu incaltamintea rupta de I se vedeau degetele, cu un culion vechi de tot si cu un bat in mina. Cand l-am vazut, cu inima zdrobita de mila lui, m-am aplecat si facandu-i metanie i-am zis:
"Blagosloveste parinte!"
El mi-a raspuns: "Dumnezeu sa te blagosloveasca fiica mea". Eu l-am intrebat:
- De unde vii taica parinte? - De pe cale lunga, fiica mea, flamind si rufos dupa cum ma vezi. Vocea lui duioasa m-a facut sa pling si am zis:
- Taica parinte, noi azi ajunam si nu avem ce va da de mincare, dar sa cer putina piine de la o sora de la care ia adus mama ei de acasa.
El imi raspunde: - Daca vrei! Apoi imi zice: - Stati bine in bordei? Eu i-am raspuns:
- Multumim lui Dumnezeu. Apoi ii spun: - Taica parinte, acum e frig si sfintia ta esti gol, nu ramii la noi? El ma intreaba: - Dar am loc? Eu i-am raspuns: - Rog eu pa parintele nostru sa te primeasca in chilie la dinsul.
El imi zice: - Bine! Apoi, eu vazindu-l asa rufos, mi s-a facut mila de el si am zis:
- Taica parinte, eu am doua rase, vrei sa-ti dau una sfintiei tale, caci nu se cunoaste ca-i de sora.
El imi spune: - Daca vrei. Atunci plina de bucurie, cobor pe scari in bordei, zicandu-i:
- Nu vii in bordei la noi? El nu mi-a raspuns nimic. Vazind ca nu-mi raspunde nimic, l-am trimis in chilie la parintele nostru. Am intrat in bordei, am taiat piinea ce o aveam si am iesit afara. Vazind ca nu mai este parintele calugar unde l-am lasat, am mers in chilie la parintele nostru, crezind ca este acolo, dar nu l-am gasit. Atit stiu ca am zis:
"O, Doamne unde s-o fi dus parintele cel strain?" Alerg fuga in alt bordei unde locuieste un frate batrin si-l intreb:
"N-ai pe nimeni inauntru frate?" El imi spune: "N-am sora!" Ies afara, tinguindu-ma ca unde s-o fi dus. Mi-a venit in gind sa ma duc in bisericuta (paraclis) sa vad poate o fi acolo si merg sa-l caut. In fata bisericii vad pe Domnul nostru Iisus Hristos sus in aer, tinar si frumos, in haina alba, cu parul lasat pe umeri si cu miinile ridicate de la cot in sus, aratindu-mi ranele si zicand cu o voce blinda:
- Iata, Vasilico, pe Cel ce-L cauti tu! Nu-ti vreau piinea, nici haina ta, ci iti vreau dragostea!"