Profetia de la Pucioasa

Aceasta profetie este controversata datorita posturii celor de la Pucioasa in raport cu Biserica Ortodoxa Romana. Totusi, cei care cunosc putina istorie si care au ceva cunostiinte mai profunde despre alcatuirea contemporana a statului roman , cat si a factorilor de risc, vor regasi elemente care dau de gandit.

VESTIREA NOULUI IERUSALIM
"Laudă Ierusalime, pe Domnul, laudă pe Dumnezeul tău, Sioane!
Că El a întărit stîlpii porţilor tale, a binecuvîntat pe fii tăi în tine.
Cel ce pune la hotarele tale pace şi cu fruntea grîului te satură.
Cel ce trimite cuvîntul Său pămîntului; repede aleargă cuvîntul lui!
Psalmul 147,1-4



...Se aude glas cu tărie care strigă: cine va vorbii pentru Mine? Iată suflu duh de trezire peste popoare să trezesc duhul descoperilor peste înţelepţii pămîntului, ca să ştie că Eu sînt Dumnezeu, Vin să netezesc cărările, vin să curaţ pămîntul şi să-l adap apoi, ca să răsară peste el iarbă nouă şi grasă şi să hrănesc încă o dată mulţimile. Vin curînd şi plata Mea este cu Mine. Nimic nu îndeplinesc fără să descopăr taina Mea proorocilor. Ierusalime, care omori pe prooroci şi nimiceşti pe cei trimişi ai Mei; iată, vin să mă desăvîrşesc. Să audă popoarele şi limbile că vin cu Ierusalimul cel de Sus să-l aşez pe pămînt şi să pun în mijlocului lui cele scrise în Carte. Vin să aleg iaraşi Ierusalimul.

Iată glasul Domnului pe pămînt; scrie şi dă de ştire ce grăieşte Domnul:

Duhurile lui Dumnezeu suflă peste pămînt şi cine se încumetă să-Mi tulbure planurile? Să vină să lupte cu Mine,să vină să judece între Mine şi via Mea. Vai celor ce numesc Lumina întuneric şi întunericul Lumină, care zic amarului dulce şi dulcelui amar. Vine Domn ul şi munţii se clatină şi nimiceşte Babilonul. O, cum ai căzut tu din cer, tu care ziceai că-ţi aşezi sălajul în muntele Meu cel sfînt. Iată vine după tine un rege cu dreptatea Mea şi ochii celor care văd nu vor mai fi închişi. Cei slabi la inimă întăriţi -vă şi nu vă temeţi. Eu voi merge înaintea unsului Meu şi voi zdrobii încuietorile cele de fier, că dintr-un ţinut de departe chem un om să îndeplinească planul Meu.

Scoală-te România Mea, ridică-te iubito, scutură-ţi jugul şi vino spre mărire, o, cetatea Iubirii Mele. Nu mai plînge iubito, că vaiul trece, mai e un ceas. Iată răsare Soare nou şi florile se desfac şi Eu vin să te fac mireasă, vin să te iubesc şi să te aşez întru glorie şi toţi prietenii te vor vedea şi vor umbla întru stălucirea ta, iubito, că aşa sta scris despre tine, că regi vor umbla întru mărirea ta. Vine Domnul să se odihnească peste tine, că iată întru tine binevoiesc. Te-au cîntat poeţii tăi, te-au cîntat păgînii tăi şi n-au ştiut de ce te cîntă, iubito. Duhurile Mele suflau dis-de-dimineaţă peste tine şi-ţi trezea cîntul de iubire şi cîntai, o, cetate iubită, cîntai cîntecul tău de iubire şi erai frumoasă şi cîntai. Au trecut peste tine nori şi ceaţă şi-ţi schimbau frumuseţea şi rîsul tău înceta atunci, dar nici o ispită n-am lăsat-o să treacă peste puterea ta. Duhul Meu, ca un bucium se trezea dis-de dimineaţă şi suna cu jale şi ridicam din tine pe vitejii Mei şi le încingeam mijlocul şi te eliberam de sub povară şi apoi din nou zîmbeai, iubito,că de la naştere te-am iubit şi te-am sortit să fi a Mea. Dar cînd a venit iarna, peste tine a căzut o zăpadă grea şi te-a acoperit, iubito, şi-ai murit aproape de tot. Şi te-ai zbătut în sîngele tău şaptezeci de ani şi s-a făcut o zăpadă roşie de sîngele tău. Şi-am trecut pe lîngă tine şi erai goală, iubita Mea, şi Mi-am dezbrăcat veşmîntul şi te-am învelit, că Mi-am adus aminte de tinereţea ta, cînd erai frumoasă şi albă. O, că te-au robit străinii şi te-au necinstit, că ţi-au făcut lege şi te-au silit să te tai împrejur. Dar Domnul îi v-a smerii şi ei ţi-se vor închina la picioare ca să ştie că te-am iubit, iubito. C-ai fost sărmană şi ai fost sub cruce, dar ai păzit răbdarea Mea. Şi acum iată, te trezesc din somn să curăţ murdăria de pe tine şi să te îmbrac cu podoabe noi. Ridică-te şi vino spre mărire că asta îţi este mărirea de la Dumnezeu. O, România Mea ţi-se apropie ziua schimbării la faţă şi vin să Mă sălăşluiesc întru tine, că tu eşti scaunul măririi Mele, tu eşti Ierusalimul gloriei Mele, că slava Mea se va coborî peste tine şi vei strălucii ca Soarele, o, cetate a strălucirilor, şi toate popoarele vor veni să te vadă, că porţile tale vor fi deschise zi şi noapte, dar noaptea nu se va mai coborî peste tine, iubita Mea. Voi aşeza pe înălţimile tale sunet de trîmbiţă şi glas de serbare, iar feciorii tăi îţi vor cînta cîntecul tău de iubire. Şi atunci pămîntul tău îţi va da înapoi pe morţii de sub el, căci ei vor învia şi tu te vei schimba într-o clipă la trîmbiţa Mea. Si vei fi regină, iubito, căci Domnul este Reg ele Iubirii şi este Regele tău. Iată vin, cu plata răbdării, că te voi ocroti de ceasul ispitei. Fii tare, iubito, ca să mă ai cu tine, că nici un neam sub soare nu va avea biruinţa şi gloria ta, că vei fi Mie templu de mărire şi te vei numii Ierusalimul cel Nou, că Eu îţi dau nume nou, iubito, cetate iubită. Trezeşte-ţi urechea ca să-Mi auzi glasul că tu vei fi tronul Meu şi în tine se va auzii cîntecul meu de slavă: Sfînt, Sfînt, Sfînt Domnul Savaot, Cel care a fost, este şi va fi. Iar pe cei care au călcat peste tine,le voi descoperii păcatul şi-i voi ruşina şi-i voi mustra cu asprime ca să vină înspre pocăinţă. Şi dacă ne vor auzii glasul şi vor deschide, vom intra, iubito, şi vom cina cu ei şi ei cu noi.

Si voi ridica un om care va fi vrednic să ia cinstea şi binecuvîntarea şi puterea şi-l voi chema din Egipt, căci cei ce l-au înstrăinat şi au vrut viaţa lui nu vor mai fi atunci. Căci Eu voi întinde mîna şi voi lua din tine hrana şi te vei duce apoi la fiul cel vîntut şi alungat şi el va plînge şi te va îmbrăţişa şi te va iubii şi va venii cu toată bogăţia Samariei şi-ţi va sluji ţie, că el este de la Mine şi cine este cel ce se va ridica împotriva planurilor Mele cele din veac? Şi tu te vei numii atunci cea cu bărbat, căci aceasta va birui şi va fi mare prin puterea Mea şi sabia Mea va fi necruţătoare ca să-i gătesc venirea. Şi va veni, iubito, şi se va auzii atunci din nou cîntecul tău de iubire şi se va auzi glasul de bucurie al celor înjunghiaţi care au mărturisit despre vremea Mea şi despre mărirea ta, că vin să te peţesc. Şi în ziua aceea Mă voi răzbuna pe împăraţi şi pe domni, pe bogaţi şi pe puternici, pe robi şi pe slobozi, că te voi scormonii cu făclii aprinse, cetate iubită şi ochiul Meu va căuta prin peşteri şi prin stînci pe cei ascunşi de faţa mîniei Mele. Dar în ziua aceea voi însemna pe frunte cu Numele Meu şi cu numele tău toată seminţia ta care a păzit răbdarea Mea şi şi-a spălat veşmîntul şi fii tăi vor fi preoţi ai Celui ce şade pe tron şi vor sluji zi şi noapte înaintea Mea şi-Mi vor aduce miros de tămîie, miros de iubire, iubito. Şi nu vor mai înseta, nici nu vor mai flămînzi, că le voi dărui izvoarele vieţii şi-şi vor spăla în ele obraji de lacrimi şi cine-şi va spăla viaţa în ele, se va adăuga ţie, cetate iubită. O, voi întinde cortul Meu peste tine ca să te ocrotesc apoi,căci îngerii Mei vor dezlănţui chin şi durere peste cei ce nu au pecetea Celui viu. Şi voi slobozi glas de tunet precum este scris şi se va vesti din nou pe pămînt taina lui Dumnezeu pentru toate pop oarele şi limbile şi peste puternici pămîntului şi voi striga: o, de cîte ori am vrut să te adun sub aripa Mea ca să te ocrotesc, dar n-ai voit şi te-ai defrînat departe de Mine şi-ai zăcut în necunoştinţă şi n-ai voit adevărul Meu şi n-ai voit viaţa, că ţi-ai încheiat zapis cu pierirea ca să fii vrednic de pieire. Şi acum, iată, te pustiesc şi vărs mînie peste popoare şi nu Mă vei mai întîlni pînă se va auzi din nou:

Binecuvîntat este cel ce iarăşi vine întru Numele Domnului!

Şi tu, România Mea, cetatea iubirii Mele, vei vedea pe cei ce veneau să te blesteme, căci vor lua calea lui Valaam, fiindcă eşti binecuvîntată şi mare cu Mine, iubito, că de la naştere te-am iubit. Şi-ţi voi pune pe frunte diademă de slavă, că Domnul va împărăţi şi va răsplăti pe robii Săi, pe prorocii şi pe sfinţi şi pe cei ce se tem de Domnul. Şi se va cînta în tine cîntare nouă şi nimic necurat nu va mai intra în tine. O, România Mea iubită, ieşi din Babilon, fugi de desfrînare şi sfinţeşte-te cu Mine ca s ă nu guşti din pedeapsa Babilonului. Că se va ridica fumul focului în care va arde Babilonul, cetatea cea înveşmîntată în vizon şi-n aur. Şi se vor veseli apostoli şi prooroci că Domnul vine cu dreptatea ca să răscumpere sîngele lor. Căci îngerul Bisericilor va suna şi va împrăştia Cuvîntul lui Dumnezeu şi vremurile se vor aşeza la loc şi se va slăvi Biserica lui Dumnezeu Cel Viu, iar celor de pe tronuri li se vor da putere să facă judecată şi să răscumpere sîngele celor tăiaţi pentru mărturia lui Dumnezeu, care nu s-au întinat din vinul Babilonului. Şi lacrima şi moartea vor pieri şi cerul şi pămîntul se vor face noi, căci cele vechi trec cu trosnet. Eu sînt Alfa şi Omega, Inceputul şi Sfîrşitul. Eu sînt Începutul cel nou şi tu, cetate iubită, vei fi învăl uită de slavă şi vor veni la tine cei scrişi în cartea Mea. Şi va izvorî din tine un rîu de viaţă şi voi aşeza în mijlocul tău pomul vieţii. Fericiţi acei ce-şi spală haina vieţii, ca să intre la Dumnezeu. Fericiţi cei ce ascultă Duhurile lui Dumnezeu. Iarba şi floarea se vestejesc, dar Cuvîntul Dumnezeului nostru este în veac. Eu sînt cel ce dă nădejde, Eu sînt Cel ce grăiesc.

Suflă Domnul duh de trezire peste înţelepţii pămîntului: iubiţi frica de Dumnezeu, iubiţi credinţa în Dumnezeu, dar iubiţi dragostea de Dumnezeu. Să se coboare iubirea Mea şi înţelepciunea Mea peste înţelepţii acestui veac şi să nu se mai poticnească nimeni. Înţelepciunea este frica de Dumnezeu, aceasta este începutul înţelepciunii şi cel ce n-o are pe aceasta, acela nu este înţelept. Iubiţi căile Mele, înţelepţilor, că se coboară Dumnezeu peste cei slabi, ca să facă de ruşine pe cei tari, că a ascuns Dumnezeu tainele Sale de înţelepţii pămîntului şi le-a descoperit pe ele pruncilor lui Israel. Scuturaţi jugul robiei , că cine este robul păcatului, acela nu are înţelepciune, acela schimbă minciuna cu adevărul şi umple de duhul minciunii pe cel aproape mort, căci minciuna seamănă moarte şi rătăcire de pe calea adevărului. Căutaţi-Mă cu inima smerită şi cugetaţi cu drept ate despre Mine, căci Duhul lui Dumnezeu nu sălăşluieşte cu fărădelegea şi se dă deoparte din faţa ispitei. Îndreptaţi spinarea voastră şi luaţi jugul Meu, că jugul Meu este uşor şi sarcina Mea este bună. Cel ce nu este ca Mine, nu este cu Mine şi iată, vine ceaţa peste popoare, vine să prindă pe cei fără de lege. Iubiţi dreptatea, iubiţi calea Domnului şi mergeţi pe ea, căci cuvîntul înţelepciunii este viaţă şi, în sfîrşit iubiţi, iubiţi viaţa. Eu sînt CALEA, ADEVĆRUL şi VIAÝA şi cine umblă pe căile Mele, este viu. Cel ce-şi iubeşte viaţa, acela şi-o va pierde. Întăriţi-vă inimile înţelepţilor, întăriţi-vă genunchii, gătiţi cărări drepte, că vine Împăratul slavei şi Dumnezeul Cerurilor voieşte să vă dea vouă Împărăţia. Iubiţi smerenia, o, înţelepţi ai pămîntului, că Dumnezeu nu se lasă descoperit şi nu pătrunde în sufletul viclean. Curăţaţi-vă şi albiţi-vă că iată, vin cu plata Mea. Fugiţi din faţa morţii şi împăcaţi-vă cu Dumnezeu că vine Domnul să se odihnească întru ale Sale, vine să-şi anunţe Împărăţia.

România Mea, fii tăi umblă pe căi deşarte; înţelepţii tăi dorm şi se poticnesc, dreptul piere şi nimeni nu ia aminte şi Domnul este străin la tine. Învăţătorii legii se poticnesc pe timp de zi şi n-au putere să împartă viaţă de la Mine. De la mic la mare iubesc calea pierzării şi nimeni nu Mă are pe Mine. Iată, vin cu văpaie să scot răul din tine, vin să te curăţesc şi să te înoiesc, vin să fac ceruri noi şi pămînt nou, vin la tine, România Mea, că Domnul întru tine binevoieşte şi se măreşte. Iată, sun din trîmbiţă, ridică-te, iubito, scutură ţărîna de pe tine, spală-te, România Mea, că Domnul se uneşte cu tine. Iată, vin să-ţi dezpetcetluiesc izvoarele, vin să-ţi descopăr fîntînile, vin să-ţi deschid porţile, că cine te va iubi, după dreptate te va iubi, iubito. O, vin să Mă judec cu păstorii turmei Mele şi să adun rămăşiţa şi să-Mi pasc turma. Nu trebuia ca păstorii turmei Mele să-Mi păstorească turma? O, turma Mea s-a risipit şi s-a rătăcit şi nimeni n-o mai caută. Că păstorii Mei n-au purtat grijă de ea şi s-au păscut pe ei însăşi, dar vin să fac dreptate pentru turma Mea, vin să cer oile Mele de la ei şi nu le vor mai sfîşia şi nu le vor mai junghia. Vin sa le port de grjă şi să le cercetez aşa cum cercetează păstorul turma cînd este în mijlocul ei; vin să le hrănesc şi să le adap. Vin să fac dreptate între oaie şi oaie, vin să limpezesc apele şi să-Mi scot turma la păşune bună. Şi nu te teme turmă mică, un ceas mai este şi te voi păstorii după dreptate şi te voi înmulţi şi voi aşeza peste tine păstori cu dreptate şi tu vei prăşi şi te vei înmulţi. Şi voi ridica un neam, mare, un neam ales, o preoţie sfîntă şi voi revărsa duhul mîngîierii şi al măririi peste fii ascultării.

România mea, Ierusalimul măririi Mele, tu vei fi gloria Mea, iubito, şi din tine va răsări peste popoare cîntare nouă, cîntare de pace peste popoare, iubito, şi imn de slavă veşnică. Bucură-te Noule Ierusalime, bucură-te România Mea, că iată, vine Domnul la tine. Lărgeşte-ţi cortul şi vezi că vin la tine fii tăi; toţi cei ce te-au urît, te vor numii cetatea Domnului, ca din părăsită şi asuprită ce erai, voi face din tine mîndria veacurilor. Eu, Domnul, am hotărît aceasta. Hai, popor iubit, bucură-te şi ridică cetatea Iubirii Mele. Cîntăţi cîntecul de iubire să audă popoarele şi să se înveselească; pune-ţi rochiţă de sărbătoare şi salbă de nuntă, că vine Domnul la tine.

Scoală-te iubito, şi lasă-Mă să-ţi aud glasul, aprinde candela şi ieşi în prag, iubita Mea, şi veghează iubito, că vin în curînd!