Taina Juramantului Trac

Cateva milenii transformate in piese din aur greu, inconjurate de
legende. Fruntile regilor care le-au purtat s-au transformat de mult in
pulbere, iar urmele lor au fost risipite in lume de vantul timpului.
Galbenul stins al aurului nu are amintiri, insa enigma traieste...


Sala Tezaurului Romaniei de la Muzeul National de Istorie. Cinci-sase
trepte de marmura, un coridor scaldat in lumina rosiatica, flancat de
doua grilaje uriase, camere de luat vederi si raze infrarosii
intretaiate desupra covorului gros, care inabusa orice zgomot. Inauntrul
salii, o explozie de aur scanteind langa peretii imbracati in catifea
violet. Aici se afla expuse doar o parte din comorile romanesti. Restul
se afla in depozite secrete. Obiecte unice in lume prin incredibila lor
frumusete, dar si prin vechimea lor. Bijuterii din aur datate 1200
inainte de Hristos, vase si figuri stilizate ciocanite in foaie de aur,
rithoni, grifoni, coroane si sceptre batute in nestemate... Cateva
vitrine luminate de reflectoare, ascunse aici, intr-un subsol blindat,
sub metri intregi de beton, pastreaza unul dintre cele mai ascunse
mistere ale istoriei romanesti. O poveste pornita de la cateva vorbe,
care ar putea dezvalui realitatea unei civilizatii complexe, aproape
necunoscuta lumii de azi. Un neam imbracat in sclipirile aurului,
cunoscator al unei arte comaparabile cu a Egiptului faraonic.

Uluitoarea civilizatie traca
Legenda spune ca atunci, la inceputurile istoriei, regii traci,
stapanitorii Lanii de Aur din cantecele orbului Homer, domnitori si
peste lumea dunareana, erau uniti intre ei de un juramant tainic. O lege
a tacerii invelea acest juramant pentru ca dusmanii sa nu stie ca ei
isi aparau impreuna pamanturile si comorile. Vorbele vechi spun ca, de
fapt, triburile tracice de pe teritoriul Romaniei erau intr-un fel unite
prin infratirea regala a conducatorilor, cu mult inainte de marele
Burebista. Cei alesi, initiatii in "Taina Juramantului Traci purtau ca
semn de recunoastere coifuri de aur sau de argint gravate cu semne
anume, numai de ei intelese si stiute. Dar asta ar insemna o rasturnare
aproape totala a ceea ce se cunoaste! Sa fi fost spatiul romanesc
leaganul unei culturi extraordinare, si asta cu 3.000 de ani inainte de
Hristos? O civilizatie avansata, uluitoare, despre care nu se stie inca
nimic? Marii regi traci, cu nume uitate prin locurile in care s-a nascut
istoria, sa fi fost uniti si prin legaturi de sange? Sa fi existat,
poate, o dinastie traco-geta al carei mister nu s-a gandit inca nimeni
sa-l dezlege? Iar coifurile din aur sa fi fost intr-adevar semnul primei
regalitati din arcul carpato-danubiano-pontic? Cat e legenda aici si
cat e adevar? Sa existe oare, ca si in cazul uluitoarei povesti a Troiei
lui Schillemann, un sambure de adevar? Am enumerat doar cateva dintre
teoriile si intrebarile care nu exista in niciun manual de istorie.
Putini stiu insa ca, in Romania, au fost aduse la luimina cateva tezaure
ce ar putea contine un raspuns. Au fost descoperite, pe rand, nu mai
putin de cinci coifuri tracice, lucrate integral din aur sau argint,
care contin, absolut straniu, aceleasi motive si au aproape aceleasi
insemne incrustate pe ele.
Coifurile din aur au fost gasite la sute de kilometri distanta unul de
altul, in locuri diferite, dar toate dateaza din aceasi epoca predacica
si au asemanari uluitoare. Primul, cel mai cunoscut dintre ele, coiful
de la Peretu, apoi cel din mormantul de la Cotofenesti, inca unul
descoperit la Cucuteni, langa Iasi, cel de la Agighiol, dezgropat tot
dintr-un mormant regal si ultimul, cel mai enigmatic dintre toate,
coiful gasit nu se stie exact cum, pe malul Dunarii, langa Portile de
Fier. Acesta a si disparut in mod misterios din tara, pentru a reaparea
tocmai peste Ocean, intr-unul dintre cele mai mari muzee ale lumii.
Cinci coifuri din metal nobil care seamana ca si cum ar fi fost faurite
de aceeasi mana, desi acest lucru este imposibil. Sa fie ele semne ale
legaturilor unei civilizatii uluitoare si asupra careia nimeni nu s-a
straduit sa se aplece cu destul de multa osardie, exact cum par sa fie
si misterioasele cranii din cristal descoperite in sapte parti ale
Terrei?

Coifuri cu priviri hipnotice
Fixate pe harta, locurile in care au fost descoperite coifurile din aur
formeaza exact un arc de cerc intre Carpati si Dunare, care incepe din
capatul sud-estic, de la Iasi, trece prin Tulcea, prin Prahova, apoi
Mehedinti si se inchide in coltul sud-vestic al tarii, langa punctul de
intrare a Dunarii in Romania, la Cazane. "Existenta unei legaturi
stranse intre conducatorii triburilor tracice aflate la nord de Dunare
sau chiar si cu cei de pe malul sudic, din Bulgaria de azi, ar putea
parea, la prima vedere, speculativai, explica marele arheolog roman,
profesorul Vasile Boroneant, cel care a dezgropat tezaurul din aur de la
Hinova si al carui elev, Emil Moscalu, supranumit "aventurierul
arheologiei romanestii a adus la lumina coifurile din mormintele de la
Peretu si Agighiol si a urmarit primul "teoria Juramantului Traci. "Eu
cred ca civilizatia traco-getica din zona dunareana existenta aici in
urma cu 3.000 de ani era nebanuit de dezvoltata. Atinsese o amplitudine
deosebita de ritual specific, religios si razboinic, era stratificata
chiar institutional, sunt dovezi uimitoare ca aveau sisteme de
comunicare paleoalfabetice, nedescifrate inca, si puteau fara discutie
sa fabrice propriile obiecte de podoaba necesare acestor ritualuri.
Chiar obiecte absolut deosebite, unicat, cum sunt coifurile si chiar
marele tezaur , despre care eu cred ca era de
productie autohtona, fiind pradat ulterior de populatiile migratoare
care au trecut pe aici, si nu fabricat de acestia, asa cum se crede
acum. Dovada complexitatii nebanuite a lumii tracice este existenta
obiectelor uimitor de importante si de complexe descoperite in
necropolele din acea perioada, cum sunt chiar coifurile din aur si alte
piese de tezaur mari, dar si marea asemanare stilistica a motivelor de
pe coifuri, mai cu seama ca ele se regasesc intr-un spatiu atat de
intins, din Moldova pana in Banatul de azi, pe toata curbura arcului
carpatic. Lumea traca avea fara indoiala legaturi cu lumea exterioara,
dar existau si legaturi intre conducatorii triburilor, legaturi de
ajutor reciproc si de apararei.

Uluitorul coif dezgropat la Peretu este inconfundabil. Imaginea lui o
cunosc si copiii de scoala. Aproape 800 de grame de argint aurit masiv,
impodobite cu motive ciudate. Simboluri de animale gravate pe
aparatorile obrajilor si pe partea din spate, iar fruntea lata,
prelungita de doi ochi mari, fascinanti, si incruntati a neinduplecare.
Simboluri a caror semnificatie nu a putut fi inca descifrata. Dar,
straniu, aceeasi privire hipnotica data de ochii supradimensionati se
repeta identic pe coiful de la Cotofenesti, din Prahova. Un kilogram de
aur pur de 24 de karate, parca lucrat de aceeasi mana si folosind
aceleasi simboluri. Al treilea coif este tot din aur si are, ca si
celelalte, taieturi identice in zona urechilor, aceleasi reprezentari de
animale fantastice si, cu toate ca-i lipseste partea din fata, se
ghiceste acolo inceputul ochilor uriasi, fabulosi. Acesta a fost
dezgropat aproape de capatul nordic al tarii, la Cucuteni. "Eu inca nu
cred ca aceste coifuri sunt legate intre ele, cu toate ca, in privinta
lor, exista inca teribil de multe necunoscute. Intai ca ele sunt facute
din acelasi tip de aur: mai galben, mai deschis la culoare decat aurul
transilvan, care era unul roscat, scos din adancul minelor. Acesta e aur
de suprafata, din nispuri aurifere, exploatate pe vaile marilor rauri
ce coborau dinspre nord si care are similaritati clare cu aurul din
marile tezaure dezgropate in Bulgaria, la Varna si Nisipurile de Aur. Eu
nu cred ca aria extinderii coifurilor din aur urca de la Dunare catre
Moldova, ci dimpotriva, coboara de la munte catre campiei, mai spune
profesorul Boroneant.

Stranii ritualuri de inmormantare
Trei dintre cele cinci coifuri (Iasi, Prahova si Teleorman) au fost
descoperite intamplator de tarani. La Peretu, Emil Moscalu a dezgropat
un mormant traco-getic, vechi de aproximativ 2.500 de ani, care avea
doua camere funerare. Intr-una se afla scheletul unui nobil trac de rang
inalt si, surprinzator, in cealalta camera, Moscalu a descoperit ca
razboinicul nu fusese dus singur pe ultimul sau drum. Il insoteau doi
cai si doi caini, precum si mai multe zeci de obiecte din argint placat
cu aur, printre care si marele coif. Inmormantare ciudata, cu influente
egiptene, nemaiintalnita pana atunci in zona romaneasca si care nu se
repeta decat in cazul siturilor din care au fost explorate coifurile. "E
clar ca nu erau coifuri de lupta, ci de parada. Nu faci un coif din aur
sau din argint ca sa te apere, materialul e prea moale, deci aveau o
alta semnificatie decat stricta referire la ispravile de lupta. Iar
razboincii ingropati aveau ranguri inalte, erau nobili, poate chiar
regi, caci au fost ingropati cu onoruri, ca niste eroii. Emil
Moscalu, "arheologul fara odihnai, a descoperit acelasi mod straniu de
inmormantare si in cazul coifului pe care l-a adus la lumina prin 1930,
la Agighiol, in Tulcea. Regele trac de la gurile Dunarii a fost ingropat
avand alaturi coiful sacru, semn, poate, al legaturii secrete cu cei de
neamul sau pe care a dus-o in moarte, apoi caii, carul de lupta si
sotia. "Cel mai putin se stie despre coiful de aur descoperit la Portile
de Fier, prin 1913. Se zice ca un marinar naufragiat l-ar fi gasit,
dupa retragerea apelor, pe undeva, prin zona insulei Simiani. Apoi
coiful a disparut misterios, in mod sigur scos din tara cu un vas de
cursa pe Dunare, si abia jumatate de secol mai tarziu a fost publicata
prima fotografie cu el. Ajunsese la Viena, in colectia Trau, si acum se
afla in galeriile Muzeului Metropolitan din New York. "Da, Moscalu a
urmarit o teorie a unei legaturi clare intre conducatori, plecand de la
legendele ce vorbeau despre juramantul regilor traci. Teoria unei uniuni
tribale, chiar extinsa, este foarte posibila si chiar Herodot afirma ca
tracii se purtau cu cruzime intre ei, dar erau puternic uniti, in mod
ciudat, in fata unor dusmani comuni. Eu sunt convins ca ar putea fi
sustinuta arheologic, fiindca pamantul acesta mai are inca multe enigme
de scos la lumina. Vedeti, tracii aveau constiinta originii lor comune
si pe cea a unitatii lor ca popor. Comunicau intre ei si aveau o arta
complexa, dezvoltata dintr-o mitologie puternica, si e clar ca o
civilizatie cladita pe un astfel de nucleu nu putea sa migreze, sa plece
din teritoriul comun traditionali, adauga profesorul Boroneant.

O moarte misterioasa
Soarta lui Emil Moscalu, arheologul atins de febra descifrarii
Legamantului Trac a avut un final la fel de enigmatic, parca desprins
din povestile despre blestemul faraonilor. Dupa o cariera stralucita,
dupa ce a cautat zadarnic secretul "aurului sarbilori, a plecat undeva,
pe aproape de Peretu, locul descoperirii marelui coif, unde se spunea ca
apar noaptea flacari ale tezaurelor ingropate. Se zice ca, dupa luni de
munca, tot ce a descoperit acolo a fost un schelet cu oase rosiatice,
parand ca arse in cuptor. Iar cateva saptamani mai tarziu si-a pierdut
mintile. Devenise obsedat de hoti si purta tot timpul cu el un rucsac in
care toti colegii lui stiau ca ascundea un obiect pretios. Rucsacul
misterios i-a disparut intr-un incendiu izbucnit fara explicatie pe
santierul unde lucra si astfel nimeni n-a aflat ce continea de fapt. Iar
celebrul arheolog a murit in spitalul de psihiatrie, fara sa-si mai fi
revenit vreodata...
Galbenul aurului inchis intre peretii de sticla ai Tezaurului nu are
amintiri, enigmele sunt inca vii. Enigma unui juramant secret, pierdut
in negura mileniilor, a unui arheolog care si-a sfarsit viata in
ospiciu, cu mintile arse de fantasme nebune, si mai ales enigma semnului
ascuns in coifurile stralucitoare ale regilor traci.