Agathanghel, traitor la 1273 in insula Rhodos

Intr-o vreme a circulat aceasta profetie
despre Romania, intr-o carte, editie restransa, dar adunata repede de o
mana nevazuta, chiar si din colectiile particulare, pentru a nu se citi
ceea ce Dumnezeu ii va da Romaniei.


„În
vremea aceea, (1920) va apare în ţara aşezată pe Carpaţi până la
Dunăre, ţara de la gurile Dunării, sau ţara Lupului, va apare Fiul
Omului încins cu sabia de arhanghel. Acesta va face o organizaţie
numita Legheon, iar membrii acestei organizaţii vor fi persecutaţi, vor
fi închişi, omorâţi la răspântii de drumuri, mulţi vor fugi peste
hotare persecutaţi fiind de capul statului şi de poporul vrăjmaş lui
Dumnezeu. Şi în timpul acesta tot poporul acesta de pe Carpaţi şi alte
popoare vor intra în mare suferinţă, dar după o vreme, Maica Domnului
şi Sfântul Ioan va aduna sângele lor în potire şi se va prezenta cu el
în faţa tronului Fiului Său. Şi nu pentru vrednicia lor, ci pentru
rugăciunile Maicii Sfinte, cei ce vor mai fi rămas vii vor fi scoşi
afară din temniţe”.

Fraţilor, noi suntem obiectul acestei
minuni! Ne cutremurăm gândindu-ne de atenţia care ni s-a dat, nu pentru
vrednicia noastră, ci pentru rugăciunile Maicii; e un dar special pe
care Maica Domnului îl face neamului nostru, să mijlocească la Fiul ei
rugăciuni pentru noi, pentru condiţia noastră. Noi am fost obiectul
acestei minuni, pe noi ne-a scos Maica Domnului din închisoare! Şi
socotesc eu că nu ne-a scos la întâmplare. Deci până la eliberarea
noastră noi am putut să urmărim împlinirea acestei proorocii care este
pe 700 de ani, 1273-1973. Rămâne să se împlinească această ultimă parte a
proorociei, care continuă: „Şi
atunci va porni de pe culmile acestei ţări o acţiune de încreştinare a
tuturor neamurilor”, si aici noi ne-am cutremurat. Iată deci
misiunea neamului nostru, iată harul pentru care Maica Domnului a
intervenit. Noi nu suntem decât nişte mărturisitori; din punct de
vedere biologic suntem terminaţi, dar din punct de vedere spiritual
avem datoria de a lăsa nişte mărturii pentru generaţiile care ne
urmează, şi dumneavoastră, care sunteţi tineri, vă revine o misiune
extraordinară, şi trebuie să vă pregătiţi foarte serios pentru acest
act de jertfă pe care va trebui să-l prestaţi în faţa lumii întregi.
Dacă noi am avut misiunea să mărturisim aici, deşi în toată lumea s-a
răspândit despre aceasta, dumneavoastră va trebui să preluaţi această
ştafetă pe plan mondial, şi iată, zic eu că bătălia deja a început.
Orice minune este contestată, pentru că mărturisitorul nu vorbeşte de
la sine, el este un investit haric şi săvârşeşte un act de
continuitate. Niciodată apostolii, mai pe urmă ucenicii lor, şi
episcopii şi preoţii, nu s-au auto-investit; ei au primit investitura
invocându-se asupra lor harul special al preoţiei. Când Dumnezeu alege,
rânduieşte mai bine zis, ca cineva să realizeze şi din punct de vedere
social o lucrare în planul istoric, îl pregăteşte încă din pruncie, în
chip potenţial el posedă nişte daruri pe care le dezvoltă, îşi dă
seama de ele, le face să ajungă la formele cele mai înalte, şi putem să
ne dăm seama de ce toţi care au fost pe linia aceasta a mărturisirii,
de ce n-au cedat în faţa tuturor adversităţilor şi adversarilor, văzuţi
şi nevăzuţi: pentru că aveau conştiinţa misiunii pe care trebuiau să o
îndeplinească. Şi fără intenţia de a denigra sau minimaliza meritele
altora din punct de vedere intelectual, artistic, organizatoric; toate
acestea, dacă nu sînt puse în slujba adevărului pe linia descendentă,
servesc altcuiva. Dumnezeu nu ia darurile cu care ne-a investit, dar tu
le oferi altcuiva. Şi atunci tot ce ţi-a dat Dumnezeu se întoarce
împotriva ta. Noi avem certitudinea că nu suntem înafara harului pentru
faptul că ori de câte ori am făcut această mărturisire a adevărului ni
s-au opus cei care n-au putut să-şi justifice actele pe care le-au
săvârşit. În numele cui vorbesc ei? Domnul Trifan avea un cuvânt: “cui
slujeşti”? După martiriul Sfântului Arhidiacon Ştefan, creştinii s-au
răspândit şi au trecut dincolo de hotare, propovăduind Evanghelia. Deci
această risipire determinată de prigoana care începuse, a făcut să se
împânzească lumea cu cuvântul Adevărului, a fost o împrăştiere a
seminţei, vântul care a purtat pe aripile lui polenul pentru a fecunda
şi celelalte suflete să rodească în Hristos toate neamurile.Să aducem
neamul la Biserică! Atunci se liniştesc toate, şi vin şi celelalte
binecuvântări: „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea
Lui, şi toate celelalte vi se vor adăuga vouă.”