Intregul Univers are ca viata Divinitatea Suprema

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]In zilele noastre,
bogatele cunoasteri spirituale obtinute si acumulate de-a lungul unor
milenii in subcontinentul indian au beneficiat -prin teosofia moderna –
de o noua si ampla reactualizare, redata uneori chiar cu formulari
scientizate. Drept urmare, in special in ultimul secol, multimi de
oameni din toate continentele au intrat in contact cu diferite parti ale
acestui tezaur oriental si sunt tot mai patrunse de profunzimea
cunoasterilor respective, fara a-si parasi propriile credinte
religioase. Pe care de fapt le completeaza pe aceasta cale.
Dar poate ca, mai mult decat in textele cunoasterilor si ale
intelepciunii regasite arheologic in vestigiile altor civilizatii
antice, vechile scrieri ce ne-au parvenit din marea zona indiana au
excelat intr-o coloratura filozofica extinsa la nivel spatial. Astfel,
de exemplu, spre deosebire de cosmogoniile regasite in cunoasterile
vechilor egipteni, la mayasi, cat si la alte civilizatii din era
anterioara, inteleptii de limba sanscrita au preluat prin „revelatii” si
au cristalizat in timp o impresionanta „cosmogonie spirituala”:
intregul Cosmos are la baza un „Suflet Universal”, un „Suflet Suprem”
etern.
In vechiul text initiatic „Bhagavad-gita”, ca si in alte Upanisade,
aceasta cunoastere „revelata” a fost redata ca o idee fundamentala:
“Adevarul Suprem este si inauntru ca si in afara, in ceea ce este
miscator, ca si in ceea ce este nemiscat; El depaseste puterea de
perceptie si de intelegere a simturilor materiale. Infinit de
indepartat, El este de asemenea foarte aproape. Desi, El pare a fi
divizat, Sufletul Suprem ramane indivizibil; El este Unul. Desi, El
sustine tot ce exista, tu sa intelegi ca El este si cel care le
nimiceste, dar si face sa se dezvolte totul” (cap. 13; verset
16-17).
„Cel care vede ca Sufletul Suprem insoteste, in toate corpurile,
sufletul distinct si intelege ca niciodata nici Unul si nici celalalt nu
vor pieri, vede adevarul” (cap. 13; vers.28).
Fiind Absolutul, inca din inceputuri, „Sufletul Suprem” este cel care
a proiectat in Spatiu nu numai imensele cantitati de materie care au
devenit astri, ci si imense multimi de „scantei” din propria-i „Fiinta”.
Aceste scantei au devenit sufletele oamenilor de pretutindeni. Drept
urmare, intre marele „Suflet Universal” si sufletul fiecarui om ar
exista o identitate totala! Intr-un final indepartat, inca nestiut,
miriadele de „scantei” – suflete umane, ajunse la capatul unui
indelungat periplu evolutiv, vor obtine o stare de beatitudine
permanenta -Nirvana, urmand ca apoi sa revina la sursa din care au
plecat in eonii anteriori ai Creatiei!
Superioritatea unor atare gandiri, framantate si cristalizate in
milenii de mult timp trecute, este regasita si in insusi modul foarte
simplu si concis in care au fost exprimate in Upanisade:
„Intregul Univers are ca viata Divinitatea Suprema. Aceasta
Divinitate este adevarul. Ea este sufletul universal. Acesta esti tu.”