Rugaciunea si meditatia

In Filocalia ( Culegere din scrierile Sfintilor Parinti care arata cum se poate omul curati, lumina si desavarsi ), aflam ca rugaciunea inseamna vorbirea mintii noastre cu Dumnezeu. Dumnezeu este Duh, este Minnte, este Intelepciune. Deci, tot cu aceasta latura a vietii noastre comunicam cu Dumnezeu prin rugaciune.


Cand ne rugam lui Dumnezeu, cand dialogam cu El, cand Ii spunem pasurile noastre si Il rugam sa ne ajute in necazurile noastre, se cuvine sa lepadam din minte toata grija cea lumeasca, asa cum se canta in biserica imnul heruvimilor, in timpul iesirii cu Sfintele Daruri.



Sa cugetam,meditam numai la Dumnezeu. Sa nu ne rugam numai cu buzele, iar mintea. sa fie departe de cuvintele rugaciunii." Cum puteti pretinde lui Dumnezeu sa ia aminte la rugaciunile voastre - ne intreaba un sfant parinte, Sfantul Ciprian al Cartaginei -, daca voi insiva nu luati aminte la rugaciunile voastre ?" Nu stiti ce spuneti ! Adeseori mintea, in timpul rugaciunii, colinda netrebnic pe alte plaiuri ale vietii, iar rugaciunile sunt spuse numai cu buzele : cu ochiul urmarim textul, iar mintea colinda pe alte plaiuri, in pacat si in necuviinta !



Rugaciunea trebuie facuta cu evlavie, cu inima curata. Ea cere o anumita pregatire, frate, si supravegherea simturilor noastre. Proorocul Moise n-a putut sa se apropie de Rugul aprins din Sinai, decat dupa ce si-a lepadat incaltamintea picioarelor sale. Dezleaga incaltamintea picioarelor tale, striga din rug Dumnezeu, pentru ca locul pe care te afli este sfant !



Orice loc in care ne rugam este un loc sfant, unde Dumnezeu este de fata. De aceea trebuie si fim si noi gata. Receptorul vietii noastre launtrice sa fie deschis pentru aceasta convorbire a vietii noastre cu Dumnezeu. Sa ne straduim ca, inainte de a incepe rugaciunea, sa ne pregatim, sa izgonim din inima noastra orice gand patimas, caci inima noastra este templu al Duhului Sfant, ne spune marele Apostol Pavel; si trebuie sa-i acordam cinstea cuvenita ca astfel sa ascultam de Mantuitorul care ne indeamna, zicand : Iar tu, cand te rogi, intra in camara ta, inchide usa si roaga-te Tatalui tau Care este in ascuns - totdeauna este Dumnezeu de fata, insa este ascuns de ochii trupesti - si-ti va rasplati tie la aratare.



Camara este inima, simturile sunt poarta. De aceea trebuie bine zavorate, caci prin ele vine sminteala in timpul rugaciunilor noastre; prin aceasta usa, prin aceasta poarta a vietii noastre.



Rugaciunea trebuie facuta cu staruinta. Sa nu ne descurajam cand ni se intampla ca rugaciunea sa fie neascultata, ci sa staruim. Avem in Sfanta Evanghelie multe exemple de staruinta in rugaciune. Sa ne aducem aminte de acea femeie pagana, acea cananeianca din partea de nord a Tarii Sfinte, ce striga disperata in urma Mantuitorului sa-i vindece pe fiica ei care era indracita. Iisus Mantuitorul parca nu aude, dar pana la urma ii vindeca fiica, si inca de la distanta.


Sa ne aducem aminte de Bartimeu, fiul lui Timeu, acel orb din Ierihon. Lumea ii cerea sa taci, dar el, dimpotrivi, striga si mai tare. Si Iisus, Care il auzea, i-a tamaduit orbirea lui.


Ne putem intreba, cand ne implineste Dumnezeu mai repede rugaciunile noastre ? Si raspunsul este in mai multe chipuri : cand rugaciunea noastra este insotita de post, de milostenie si de viata fara prihana. Milostenia si postul sunt cele doua aripi ale rugaciunii.


Aceste trei etape bune, rugaciunea, postul si milostenia, se intrepatrund si se ajuta intre ele pentru folosul nostru. De asemenea, rugaciunile noastre sunt foarte repede ascultate cand luam in ajutor pe Maica Domnului si pe sfintii lui Dumnezeu, prietenii lui Dumnezeu, si cand aceste rugaciuni sunt facute de mai multi credinciosi impreuna.



Meditatia este cea mai inalta forma de activitate



o conferinta a lui Paramahamsa Yogananda



Meditatia este mai importanta decat activitatea, devotiunea, ori ratiunea. A medita inseamna a te concentra doar asupra Spiritului. Aceasta este meditatia esoterica. Este cea mai inalta forma de activitate pe care o poate practica omul, dar este si cea mai echilibrata cale de a-L descoperi pe Dumnezeu. Daca lucrezi tot timpul este posibil sa devii ca un robot si sa il pierzi in timpul preocuparilor, muncilor si datoriilor pe care le indeplinesti; daca il cauti cu ajutorul gandirii discriminatorii il poti pierde in labirinturile infinite ale ratiunii; iar daca iti cultivi doar devotiunea pentru Dumnezeu, transformarea se poate limita doar la nivelul emotional. insa meditatia le combina si echilibreaza pe toate acestea.



Lucreaza, mananca, plimba-te, mediteaza – numai pentru El. Aceasta este cea mai buna cale de a trai. Astfel, vei fi cu adevarat fericit ca il servesti, sa il iubesti si sa comunici cu El. Atata vreme cat le permiti dorintelor si slabiciunilor din corpul fizic sa iti controleze gandurile si actiunile, nu il vei descoperi. Fii intotdeauna stapanul propriului tau trup. Cand te afli in biserica sau in templu, probabil simti putina devotiune sau perceptie discriminatorie, dar nu este indeajuns. Activitatea esoterica a meditatiei este extrem de necesara, daca vrei cu adevarat sa fii constient de prezenta Sa.



Poti gandi ca dupa doua ore de meditatie vei fi plictisit de moarte. Nu este asa; eu nu am gasit in lume nimic mai imbatator ca Dumnezeu. Cand beau vinul invechit al sufletului, in inima imi patrunde un fior extraordinar de fericire. Bucuria Divina se afla in fiecare dintre noi. Soarele isi trimite razele in mod egal si asupra carbunelui si asupra diamantului – insa numai diamantul ii reflecta lumina. La fel se petrece si in cazul putinelor minti transparente care cunosc si reflecta Spiritul.



Astfel, in activitatea esoterica de meditatie ai posibilitatea de cunoastere a lui Dumnezeu. Eu nu invinuiesc pe nimeni de ceea ce face, ci de ceea ce nu face. Multi cred ca nu au timp pentru Dumnezeu. iti imaginezi ce s-ar intampla daca Dumnezeu ar fi prea ocupat pentru a se mai ingriji si de tine? Atunci ce ai de facut? indeparteaza-ti mintea de la mirajul oferit de simturi si obiceiuri. De ce sa te amagesti in acest fel? Eu iti vorbesc despre o fericire care va dura zi si noapte – prin ea nu mai ai nevoie de nici o tentatie sau senzatie trupeasca. Disciplineaza-ti corpul si mintea. Controleaza-ti simturile. Descopera-l pe Dumnezeu!



Adesea spun ca acest trup nu este altceva decat o centrala, iar cele cinci simturi nu sunt decat instrumentele sale telefonice. Prin ele, eu ma aflu in contact cu lumea; dar cand nu mai vreau sa comunic, imi „inchid” simturile si traiesc in fericirea inexprimabila a lui Dumnezeu. Tatal Ceresc nu vrea ca oamenii, copiii Sai, sa mai sufere. Iluzia senzoriala in care traieste fiecare poate fi spulberata. Fiecare trebuie sa si-L imagineze pe Dumnezeu ca pe o necesitate suprema a vietii. Catusele limitarii sunt foarte usor de deschis; obiceiurile si rutina mecanica de zi cu zi sunt extrem de usor de eliminat. Eu nu condamn nici un om – doar necredinta si uitarea oamenilor. Dumnezeu poate fi cunoscut prin folosirea tehnicii de meditatie. Atunci El va pulsa ca intelepciune in mintea fiecaruia si ca fericire in inima, ajungand astfel ca omul sa fie mai activ si sa aiba mai mult succes in tot ceea ce face.


Dragii mei, candva am fost si eu ca voi. Traiam pe pamant cautand adevarul si fericirea, dar tot ce imi promitea bucurie imi oferea doar durere si atunci m-am intors spre Dumnezeu. Cu totii trebuie sa descoperiti propria divinitate si sa ajungeti singuri in imparatia Divinului.
Sinele este Mantuitorul tau


„Aceste adevaruri profunde nu sunt oferite pentru a putea depasi anumite momente grele din viata, ci trebuie practicate si asimilate. Daca oamenii ar sti ca in launtrul lor se afla totul! Pentru cei care actioneaza gresit, Sinele este un dusman. imprieteneste-te cu Sinele si El te va salva. Nu exista alt mantuitor decat propriul Sine.Omul trebuie sa se ridice din ego prin Sine. Pentru acela al carui ego a fost cucerit de Sine, Sinele este prietenul eu-lui; dar, cu adevarat, Sinele devine inamicul eu-lui care nu este cucerit.”



Lanturile ignorantei si obiceiurile rele sunt cele care incatuseaza. Omul nu sufera decat datorita faptului ca isi urmeaza orbeste obiceiurile rele. Daca cineva poate sa priveasca putin inainte in viata sa, ar vedea clar cum timpul ramas, pretiosul timp oferit de Divinitate, se scurge inutil. Hindusii au un proverb: „Copilul este preocupat de joaca, tanarul de sex, iar adultul de griji. Cat de putini sunt preocupati de Dumnezeu!”
inlatura speranta iluzorie ca fericirea va veni prin realizarile materiale. Prosperitatea nu este indeajuns, „trairea in lux” nu este indeajuns. Toti vor sa fie vesnic fericiti. Priveste-l pe Dumnezeul interior si realizeaza ca Sinele este Divinitatea fiintei tale. Fiecare trebuie sa isi raspunda clar la intrebarea: „De unde am aparut?”


Dumnezeu si nemurirea nu sunt niste mituri. A muri crezand ca esti o fiinta muritoare este cea mai grava insulta adusa Sinelui interior. Cat de mult iti vei mai permite, fiu al lui Dumnezeu, sa fii tarat prin mlastina mortii, fara sa incerci niciodata in timpul vietii sa invingi maya, ignoranta?
Ratiunea ofera omului puterea de a-L cauta pe Dumnezeu



Exista Dumnezeu. El i-a oferit omului independenta, putere si ratiune. Omul il poate descoperi pe Dumnezeu datorita ratiunii. A-ti pierde timpul doar jucandu-te cu viata si nedescoperindu- L pe Dumnezeu inseamna irosirea puterii divine implementate inauntrul tau.



Foloseste cheia ratiunii. Aceasta nu se gaseste nicaieri in minerale, plante si animale. Dumnezeu i-a oferit omului ratiune astfel incat sa poata descoperi eliberarea de iluzia mortalitatii. Daca iti lasi ratiunea coplesita de ego si obiceiuri rele, ce se va intampla? Daca oamenii incep sa se inchine in fata puternicei vointe pe care o ai, ce vei rezolva? Fericirea tot te va ocoli. Tocmai de aceea Iisus l-a ales pe Dumnezeu in locul Diavolului, cand Satana a incercat sa il ispiteasca. Iisus a realizat ca desi puterea materiala este foarte atragatoare si ofera multe satisfactii, aceasta nu dureaza. El a descoperit ceva mult mai pretios decat toate bogatiile din univers. Lucrurile pe care le doresc majoritatea oamenilor sunt efemere. Dar Dumnezeu nu il va parasi niciodata pe Iisus. si el se bucura si traieste in omniprezenta imparatie divina. De aceea, fiecare dintre noi trebuie sa aleaga viata care il conduce spre Dumnezeu.



Prin ingroparea si afundarea in lumea materiala, viata dupa viata, infricosat de cosmarurile suferintei si mortii, sufletul se simte pur si simplu pedepsit. Realizeaza ca tu esti sufletul! Aminteste-ti ca Simtirea din spatele simtirii, Vointa din spatele vointei, Puterea din spatele puterii, intelepciunea din spatele intelepciunii este Dumnezeul Infinit. Unifica-ti sentimentul inimii cu ratiunea mintii intr-o armonie perfecta. in castelul linistii si calmului, inlatura identificarea cu titlurile si pozitiile lumesti si patrunde in meditatia profunda pentru a realiza divinitatea interioara.
Priveste in interiorul tau. tine minte: Infinitul este pretutindeni. Cufundandu-te profund in supraconstiinta, poti calatori si ajunge instantaneu pe cele mai indepartate stele. Mintea este complet echipata pentru a trimite razele supraconstiintei chiar in inima Adevarului. Foloseste-o pentru aceasta.



tine minte: tu esti cel care trebuie sa calatoreasca spre imparatia cerurilor; aceasta nu va veni la tine. Fiecare om trebuie sa isi batatoreasca singur calea. incepand de astazi insufla-ti in inima dorinta de a-L cauta pe Dumnezeu. Iar cand multi cautatori ajung sa se indrepte spre Dumnezeu, este inevitabila aparitia „Statelor Unite ale Lumii”, avandu-L ca Ghid si indrumator pe Dumnezeu si Iubirea Sa.


Eu vreau sa ofer tuturor mult mai mult decat inspiratia temporara oferita de cuvinte; doresc sa sparg carcasa care ascunde lumina intelepciunii, pentru ca aceasta sa se reverse asupra noptii spirituale in care traiesc oamenii, astfel incat prin lumina sa stralucitoare fiecare sa poata vedea singur adevarul despre care am vorbit.



Pentru a recapitula, vreau sa spun ca exista doua atitudini fundamentale prin care ne putem apropia de Dumnezeu: cea exterioara si cea interioara, ori transcedentala. Calea exterioara este realizata prin activitatea corecta, iubirea si servirea umanitatii, avand constiinta centrata in Dumnezeu; calea transcedentala este realizata prin meditatia esoterica. Prin aceasta cale realizezi tot ceea ce nu esti si descoperi Ceea ce esti cu adevarat: „Eu nu sunt respiratia; eu nu sunt corpul, nici carnea si nici oasele. Eu nu sunt mintea si nici sentimentele. Eu sunt Acela care este dincolo de respiratie, trup, minte si sentimente.”

Rugaciunea, ca transformare interioara
Parintele Ilie Cleopa - un mare duhovnic, cu o bogata experienta de vindecator, indrumator, ascultator, staret, sihastru si cel care obisnuia sa ne ureze atat de frumos “Manca-v-ar Raiul” - ne ajuta sa intelegem care sunt treptele rugaciunii si evolutia omului prin rugaciune in fata lui Dumnezeu.


Prin harul divin primit de-a lungul anilor de la Dumnezeu, a adus lamuriri despre viata si spiritualitate, afirmand, atat de frumos: “Natura este Academia mea Duhovniceasca”. Intr-adevar, asa cred ca si este: de la natura invatam tot ce avem nevoie sa stim… doar ca Natura nu ne hraneste ego-ul si nu ofera prea multe diplome si acreditari, nu-i asa?

In invataturile si indrumarile sale, Parintele Cleopa spunea:

“Rugaciunea este maica si imparateasa peste toate faptele bune.”

“Atentia este puterea rugaciunii din fata Mantuitorului. Semn al milei lui Dumnezeu sunt lacrimile la rugaciune. Cel ce se roaga des, insasi rugaciunea i se face lui cel mai mare dascal al rugaciunii.Cel ce pe dulceata rugaciunii o a aflat, pururea voieste sa fie singur.”

“Cand vei vedea pe cineva ca te uraste sau te nedreptateste, fie cu dreptate, fie cu nedreptate, incepe sa-l pomenesti la rugaciune.”

Parintele Cleopa atribuie rugaciunii sapte trepte, in functie de nivelul la care credinciosul ajunge prin credinta, smerenie, post si jertfa in fata lui Dumnezeu:

- rugaciunea gurii: “este granita cea mai departata a rugaciunii, insa cresterea ei nu are margini, pentru ca ea ne uneste cu Dumnezeu.”

- rugaciunea inimii: “cand noi zicem o rugaciune cu limba si o intelegem cu mintea si o simtim cu inima, ea devine sferica, rotunda in miscarea sufletului nostru. Este mai desavarsita, iar la ea ajunge unul din zece mii.”; “cand ai suspinat odata cu mintea in inima dupa Isus, atunci ai ars pe toti dracii”; “in rugaciunea lunga, diavolul are unde se baga … in rugaciunea de un gand, cand ai o singura ratiune – numele lui Isus – n-are unde se baga”

- rugaciunea mintii: “e rugaciunea in care inima se uneste cu mintea, scapand de imaginatie si cufundandu-se in iubire si intelegere.”

- rugaciunea de sine miscatoare: “omul oriunde s-ar afla, inima lui se roaga permanent, daca-i in avion, la masa, pe strada , daca doarme, inima lui se roaga neincetat. Daca aceasta rugaciune ajunge sa fie de sine miscatoare toata viata omului este o rugaciune, orice ar lucra sau ar face cu sufletul se roaga neincetat.”

- rugaciunea cea vazatoare: “ inseamna ca oameni inainte vazatori sau cu minte inainte vazatoare de Dumnezeu…se suie cu mintea asa de tare, ca El vede aici unde suntem noi cati demoni sunt si cati ingeri sunt. Vede pe cel ce si-a curatit inima, vede si gandurile ce le gandeste fiecare.”

- rugaciunea in extaz sau in uimire: “prin aceasta in vremea rugaciunii, omul se rapeste cu mintea la cer, fata lui se face ca focul si mainile si degetele lui ca facliile de foc si nu mai este pe pamant cu mintea, ci numai in cer.”

- rugaciunea duhovniceasca – sau vederea duhovniceasca: “ este mai presus de hotarele rugaciunii, omul este rapit in ceruri, mintea omului nu mai lucreaza dupa a sa putere, ci este luata de puterea Duhului Sfant si-i dusa in slavile ceresti si nu mai poate cugeta ce vrea ea. Mintea omului este dusa la descoperiri mari in iad, in cer, unde vrea sa-l duca Duhul Sfant. Si omul acesta este in mari descoperiri si cand vine iar in asezarea lui, nu stie daca a fost in trup sau afara de trup, ca Apostolul Pavel. Este cea mai inalta rugaciune de abia unul din neam in neam se invredniceste de o descoperire ca aceasta”.
Con­sacrare interioara: rugaciunea, oglinda sufletului

Cei mai multi dintre noi invatam ca este bine sa ne rugam, dar nu ni se arata si cum sa ne rugam. Pentru si mai multi, “rugaciune” este doar un cuvant de dictionar, ca si compasiunea sau iertarea. Multi ajung chiar sa se “roage” ca formalitate, dar o fac chiar cu profesionalism, uitand – sau nestiind – ca este nevoie de mai mult decat atat.

Pentru o buna parte dintre noi, rugaciunea este un mod de a sta de vorba cu Dumnezeu, iar viata este profesorul cel mai bun de la care am invatat – sau suntem pe cale sa invatam – semnificatia rugaciunii si a gandului bun, practicate clipa de clipa si din suflet.

Ca si in meditatie, in timpul rugaciunii nu trebuie sa ne fie frica de gandurile care apar, pentru ca tocmai momentele meditative ne aduc intalnirea cu noi insine si ne descopera pe noi insine, noua, rascolind, prin furtuni de ganduri, in adancurile sufletului nostru. Este un prilej de a ne da seama cat de departe suntem de ceea ce ar trebui sa fim. Gandurile care apar in timpul meditatiilor sau rugaciunilor ne arata cine suntem si ce suntem.

Si totusi, cel ce se roaga este cel care poate integra, intelege si converti aspectele sale contra­dictorii in aspecte fecunde. Meditatia, rugaciunea nu trebuie intelese ca ”distrugatori” ai elementelor opuse componente ale fiintei umane - rugaciunea si meditatia unifica aceste aspecte, astfel incat viata spirituala – viata, in general – sa capate co­erenta, prin faptele bune si prin gandurile bune.

Se spune ca rugaciunea poate fi intinata sau spurcata, poate fi furata, poate fi pierduta si poate fi curata. Rugaciunea curata este treapta cea mai de sus a rugaciunii, este tacerea totala in fata misterului divin.

Rugaciunea devine din ce in ce mai desavarsita pe masura ce gandurile devin din ce in ce mai linistite, pana la lipsa lor totala.

Rugaciunea cu adevarat desavarsita este rugaciunea curata, adica acea stare in care gandurile sunt usor indepartate si tinute la distanta. Se ajunge greu la acest nivel, dar nu este imposibil. Prin efort depus tot in beneficiul nostru, vom dobandi capacitatea de a ne desprinde de lumea ideilor, a conceptelor, a imaginilor, a obiectelor.

Progresul rugaciunii poate fi observat dupa prezenta/absenta urmatoarelor aspecte:

- rugaciunea prin care se cer bunuri – este considerata o rugaciune inferioara
- concentrarea mai mult sau mai putin desavarsita
- starea de liniste a sufletului celui care se roaga, imputinarea cuvintelor si inmultirea lacrimilor
Aceste niveluri ale rugaciunii corespund ce cele trei etape ale evolutiei spirituale: purificarea, iluminarea si unirea cu Divinitatea, cu constiinta Cosmosului.

Rugaciunea cu adevarat desavarsita este rugaciunea curata - cand ajungem la capacitatea de a alunga usor si pentru multa vreme orice ganduri in timp ce ne rugam.

Sa nu uitam ca rugaciunea are rostul ei, dar nu inlocuieste si nu suplineste ceea ce mai avem de facut, ca oameni.

Cati dintre noi se gandesc oare ca rugaciunea este nu numai un mijloc de imbunatatire personala, ci si un mijloc de imbunatatire a societatii in care traim?

In acest mileniu grabit - in care egoul, mintea, au cat mai multe nevoi si pretentii – cat de posibil (mai) este, oare, sa ajungem la acea stare de rugaciune neincetata, la acea stare de samaddhi, in timpul careia starea fara ganduri ne uneste cu Existenta, cu Divinitatea, cu Dumnezeu?

Inchei cu frumoasa urare a Parintelui Cleopa: “Manca-v-ar Raiul!”