Copiii si frica lor de spital

Niciunui copil nu ii place sa-si paraseasca mediul sigur si cald de acasa, pentru
unul infricosator ca cel din spital.

Din
fericire, efectele psihologice pe care le are spitalizarea asupra
copilului se constata doar atunci cand e vorba de spitalizari
indelungate si repetate.
E normal daca copilul dumneavoastra plange, este deprimat sau ii e
frica de anestezie. De multe ori copiii pot crede ca anestezia inseamna
sa fie adormiti pentru totdeauna.

Imediat dupa externare se intampla destul de frecvent ca un copul sa
revina la comportamente imature, cum ar fi suptul degetului mare, udatul patului, limbaj de
bebelus, plans, dependenta sporita si reducerea atentiei. Problemele de
somn apar in mod frecvent, iar unii copii devin agresivi. Anxietatea se
poate manifesta printr-un refuz de a parasi casa sau o frica exagerata de
doctori sau asistente.
Copiii intre 8 si 11 ani insa, capata important]mai multa incredere in sine in urma trecerii
cu succes prin experienta spitalizarii.
Atat medicii, cat si parintii, pot influenta modalitatea in care
copilul traieste experienta spitalizarii. Copilul poate participa la o
varietate de proceduri care sunt organizate in unele spitale, cum ar fi
terapia cu papusi, carti de colorat sau filme realizate pentru a ajuta
copiii sa faca fata procedurilor medicale stresante. Mai importante
decat toate acestea sunt insa confortul, reasigurarile si informatiile
pe care dumneavoastra le oferiti copilului.
Cum puteti sa va
ajutati copilul
De la 0 la 3 ani
Permiteti copilului, acolo unde este posibil, sa umble cu echipamentul
noi si necunoscut pentru el. Aduceti jucariile lui preferate si
asigurati-l ca va veti intoarce.
De la 4 la 7 ani
Ajutati copilul sa faca diferenta intre diferitele scopuri ale
procedurii medicale care va fi realizata. De exemplu, testele de sange
nu pot fi evitate, dar pot fi realizate mai usor cand copilul poate fi
de ajutor daca sta nemiscat, alege singur bratul de unde i se va recolta
sangele sau isi va indrepta privirea catre alt loc decat acul de la
seringa. Asigurati-l ca nu va fi mutilat si ca nu va sta permanent
separat de casa lui. Reasigurati-l ca spitalizarea nu este o pedeapsa si
lamuriti orice neintelegere are copilul. Nu uitati de jucaria
preferata.
Intre 8 si 12 ani
Discutati despre grijile legate de modalitatile in care spitalizarea a
afectat statutul copilului fata de prietenii sai. La acesta varsta,
copiii s-ar putea sa nu inteleaga conceptul de masuri preventive si s-ar
putea sa fie confuzi in ceea ce priveste o interventie chirurgicala
daca ei se simt bine din punct de vedere fizic.
Intre 13 si 18 ani
Adolescentii au tendinta de a nega sau minimaliza severitatea unei boli.
Ei s-ar putea sa doreasca mai multe informatii decat le-a oferit
madicul in legatura cu cauza sau originea bolii si consecintele viitoare
ale acesteia.
Tineti minte ca majoritatea copiilor sunt interesati despre
evenimentele imediate care vor avea loc. A afla cand va merge sa faca
radiografiile poate fi chiar foarte important pentru linistea copilului.
Aici din nou puteti fi un intermediar intre medic si copil.