Tinerete fara batranete

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]Este batranetea o boala? Asadar, stiinta
va putea la un moment dat s-o invinga? Va exista candva o Terra in care,
asemenea basmului, va fi tinerete fara batranete? Sau este un proces
fiziologic normal, universal cunoscut in natura? In acest caz, cand
intervine imbatranirea? Si…care este timpul firesc de vietuire al
omului? Iata, tot atatea intrebari care au suscitat indelungi discutii,
au determinat cercetari si experimentari, observatii asupra modului de
traire al celor ce au depasit „limita” de viata obisnuita…
Intr-o zona din Ecuador, e ceva obisnuit sa ai 100 de ani
Majoritatea specialistilor considera „pragul” batranetii la 60 de
ani. In valea Vilcabamba, din provincia Loja (Ecuador) a avea 100 de ani
e un fapt banal. „Batranii” satului numara 123 si unul chiar 142 de
ani, aratand inca vajnici, cu o imensa „pofta de viata”. Cum se explica?
Se intreba un reputat gerontolog, prof. David Davies de la
Universitatea din Londra. Regimul alimentar? E drept, oamenii din
Vilcabamba mananca putina carne si multe legume si fructe. Satul este
situat la 1500 de metri altitudine, timpul este placut, insorit tot
anul. Hipertensiunea, bolile inimii si cancerul sunt aici necunoscute.
Este si clima favorabila?
Intalnire cu o persoana de…167 de ani
Dar, conform altor statistici, in Caucaz sunt nu mai putin de 4500 de
centenari, iar cei mai multi se afla in Georgia si Azerbaidjan. Un
medic american, dr. Leaf consultand o batrinica din satul Kutol, din
Georgia i-a atribuit varsta de 130 de ani. Doar de trei ani era la…
pensie! Dar cel mai varstnic locuitor nu era aceasta femeie, ci un
barbat din Azerbaidjan, nascut cu patru ani mai tarziu decat Victor
Hugo… La data intalnirii cu medicul avea 167 de ani! E un barbat nu prea
inalt, 1,61 m, cantarind 56 de kg care mananca mai ales legume, carne
foarte putin. Nu fumeaza si declara ca „cea mai tare bautura pe care
si-o permite e… limonada!”. Inima si plamanii sai sunt intr-o
stare exceptional de buna. Nu sta nicio zi fara sa munceasca. Vara se
ocupa de gradina, iarna, cu zapada. Pana in urma cu citiva ani calarea.
Influenteaza clima varsta inaintata?
Dar observatiile facute asupra vietii centenarilor nu pot oferi
concluzii utile. De pilda, clima: la Vilcabamba temperatura e placuta,
soare tot timpul, in vreme ce in Iakutia e un climat polar. Cu exceptia
alimentatiei care e rationala, niciun alt factor comun. Dar si aici sint
diferentieri.
„Inainte, scria un specialist in gerontologie, se
descriau modalitatile de imbatranire. Astazi incepem sa intelegem
mecanismele, datorita progreselor realizate in biologia moleculara si
celulara. Ceea ce este cert: batrinetea nu este o boala, ci un proces
biologic a carui viteza de desfasurare variaza in functie de diferiti
factori externi si interni. Asupra acestora poate interveni stiinta
pentru a incetini acest proces.”
Care e regimul alimentar al celor ajunsi in varsta foarte
inaintata?
Oricum, regimul alimentar echilibrat constituie un „punct” important
in tratamentele ce urmaresc o tinerete prelungita dincolo de limitele
ei. S-a aratat in acest sens ca vitamina E (in deosebi in semintele de
bumbac, in orez, in arahide) e un excelent „medicament anti-batranete”.
Ea dilata si fortifica peretii vaselor capilare si, in consecinta,
favorizeaza circulatia. Savantii rusi considera ca actiunea de
intinerire se datoreste actiunii acestei vitamine impotriva lipofuscinei
(o substanta de culoare galben inchis care se acumuleaza mai ales in
celulele inimii si creierului).
Pe gerontologi ii intereseaza de asemenea oligo-elementele. Magneziul
incetineste uzura rinichilor, vanadiul impiedica formarea
colesterolului, zincul este indicat pentru sistemul osos. In schimb,
cadmiul e considerat ca determinand hipertensiunea.
Teoriile contradictorii privind imbatranirea
Dar dincolo de aceste probleme, teoriile privind imbatranirea
organismului sunt la ora actuala destul de multe si chiar
contradictorii. Dr. A. Comfort e de parere ca batranetea este programata
in codul genetic. Altfel spus, celula ar fi un ceasornic biologic
conceput pentru a „merge” un anume timp. Prof. Rowlatt din Londra
interpreteaza modificarile intervenite in timp ca o autodistrugere a
celulei datorate deseurilor proteinelor. Rowlatt, scrie Pierre Rossion,
crede ca in decursul vietii celulare se acumuleaza erori in reproductie.
Erorile intervin intai la nivelul transcrierii informatiei genetice,
apoi in sinteza proteinelor.
Alti specialisti sunt de parere ca secretul imbatranirii nu se afla
in celule ci in vecinatatea lor. De pilda, in tesuturile conjunctive. Un
exemplu: tesutul conjunctival pielii si vaselor sanguine. Cu varsta,
supletea acestor tesuturi scade. In jurul varstei de 20 de ani, elastina
inceteaza sa mai fie sintetizata.
Nu cumva, totul incepe de la hipotalamus? s-au intrebat altii. La
persoanele in varsta, de pilda, sistemul de termoreglare, se
deterioreaza. O cercetare intreprinsa de o echipa multidisciplinara —
medici, sociologi, statisticieni – masurand temperatura urinei la
persoanele in varsta au observat ca temperatura interna a acestora este
net inferioara fata de cea a tinerilor. Or, reglarea termica se face la
nivelul hipotalamusului.
Daca cunoasterea mecanismelor imbatranirii se dovedeste de fapt atat
de complexa, pentru a stapani si manui acest proces, observatiile de
pana acum permit sa se schiteze „modele” de viata ce pot fi urmate
pentru a „invinge” batranetea. A prelungi nu doar media de viata, ci a
conferi tinerete anilor, inseamna in practica a respecta un comportament
rational de alimentatie si activitate mai ales de la o anumita varsta.
Ceea ce i-a uimit pe medicii care au vizitat localitatile de
centenari era tocmai vitalitatea lor, faptul ca depuneau o munca utila,
permanenta. Parea efectul unor multitudini de factori — viata tihnita,
la o altitudine in jurul a 1500 de metri etc. si dincolo de aceasta, o
serie de date aparent derutante (clima, alimentatie). Or, in realitate,
munca, miscarea in aer liber, se constituie ca singurul factor comun. Nu
efect, ci cauza. De altfel, nu este semnificativ faptul ca nevoia de a
munci se regaseste in declaratiile tuturor octogenarilor si
centenarilor?