Sutra de diamant

[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]1. Mi s-a spus ca odata Bhagavat
(Gloriosul) se afla la Sravasti, in gradina lui Anathapindada din
crangul lui Jeta, insotit de o mare adunare de calugari si numerosi
Bodhisattva. Facandu-se catre ceasul amiezii, Bhagavat isi puse
vestmantul, apoi luandu-si bolul si toiagul intra in marele oras, la
cersit de pomeni. Pe la vremea amiezii se intoarse in tabara si
ispravind de mancat isi puse bolul si toiagul deoparte, isi spala
picioarele si asezandu-se pe locul sau, cu picioarele incrucisate si
trupul drept, isi intoarse atentia catre sine. Curand, numerosi calugari
se apropiara si salutandu-i picioarele cu fruntile, se asezara de
jur-imprejur.
2. Cam tot atunci venerabilul Subhuti veni in mijlocul adunarii si se
aseza; apoi, parasindu-si locul, isi trecu roba peste un umar si
ingenunchind cu genunchiul drept, cu mainile impreunate rugator spre
Bhagavat, grai astfel:
„Este minunat cati Bodhisattva au fost binecuvantati cu cea mai inalta
cunoastere de catre Tathagata. Cum trebuie insa Preafericitule, un nobil
fiu ori fiica intrat pe Calea de Bodhisattva sa se comporte si cum
sa-si struneasca gandurile?”
„Bine grait, Subhuti. Nobilii Bodhisattva au obtinut cea mai inalta
favoare a lui Tathagata, fiindu-le conferita cea mai inalta invatatura.
Prin urmare, asculta si invata. Caci iti voi arata cum cel intrat pe
Cale trebuie sa se poarte, cum sa inainteze si cum sa-si struneasca
mintea.”
3. Atunci Preafericitul continua astfel: „Oricine ar fi cel intrat pe
Calea de Bodhisattva trebuie sa gandeasca astfel: Toate fiintele acestei
lumi, cunoscute sub numele de fiinte, fie ele cu forma ori fara de
forma, cu nume ori fara de nume, trebuiesc izbavite de catre mine in
desavarsita Nirvana. Si dupa ce fiinte fara de numar au fost astfel
eliberate, nici macar o singura fiinta n-a fost eliberata. Caci cata
vreme un Bodhisatva pastreaza ideea de fiinta, el nu poate fi numit
Bodhisattva. Caci nimeni nu e numit Bodhisattva cata vreme distinge
notiunea de fiinta, individ sau persoana.”
4. „Si to asa Subhuti, un dar nu e oferit de un Bodhisattva, cata vreme
el crede in obiecte, lucruri, forme ori in insusirile speciale ale
sunetului, mirosului, gustului si atingerii. Caci un dar trebuie oferit
de catre Bodhisattva fara ca acesta sa creada macar in ideea de cauza.
Caci meritul acelui Bodhisattva ce daruieste fara a crede in ceva, e
greu de cuprins cu mintea. Ce crezi, Subhuti, e lesne a masura spatiul
din coltul rasaritean, ori cel din coltul de miazazi, ori cel din coltul
apusean, sau cel din coltul nordic, dedesubt si deasupra, in punctele
cardinale si subcardinale, in cele zece directii de jur-imprejur? La
fel, meritul acelui Bodhisattva ce daruieste fara a crede in ceva e de
nemasurat. Cu adevarat, in acest fel, Subhuti, trebuie sa daruiasca cel
patruns pe Calea de Bodhisattva, caci el nu crede macar in ideea de
cauza.”
5. „Si ce crezi, Subhuti, poate fi un Tathagata cunoscut dupa anumite
semne?” „Cu adevarat nu, Venerabile, un Tathagata nu poate fi cunoscut
dupa semne caci ceea ce Tathagata a numit semne, cu adevarat sunt
non-semne.” Acestea fiind zise, Preafricitul relua: „Oriunde ar fi
semnele, nu e decat desertaciune; oriunde e absenta semnelor,
desertaciunea e absenta. Astfel Tathagata e recunoscut din non-semne ca
semne.
6. Apoi, venerabilul Subhuti intreba: „Ce crezi Bhagavat, vor fi exista
viitor fiinte care auzind predicandu-se aceste cuvinte ale Sutrei sa
obtina intelegerea corecta?” „Desigur, raspunse Preafericitul, vor
exista in viitor fiinte care auzind predicandu-se tocmai aceste cuvinte
ale Sutrei vor dobandi intelegerea corecta. Si afirm cu tarie, Subhuti,
vor exista in viitor Bodhisattva, fiinte puternice, bune si intelepte,
care cand tocmai aceste cuvinte ale Sutrei se vor predica vor dobandi
intelegerea corecta. Insa acei Bodhisattva nu vor fi slujit un singur
Buddha, iar meritul lor nu va fi fost acumulat de un singur Buddha; ci
dimpotriva Subhuti, multe sute de mii de Buddha vor fi fost slujit, iar
meritul lor sub multe sute de mii de Buddha va fi fost acumulat; iar
cand aceste cuvinte ale Sutrei vor fi predicate ei vor dobandi corecta
intelegere. Ei sunt stiuti de catre Tathagata prin cunoasterea-i
buddhica si vazuti prin vederea de Buddha. Toti acestia vor produce o
nemasurabila cantitate de merit. Caci aceia, Subhuti, vor fi lipsiti de
ideea de sine, fiinta, individ ori persoana. Lipsiti de ideea de
insusire ori de ideea de non-insusire; deasemenea de idee si non-idee.
Caci existand pentru acesti Bodhisattva ideea de insusire, ei ar crede
in existenta unui sine, fiinta, individ ori persoana. Si chiar existand
pentru ei ideea de non-insusire, ar crede in existenta unui sine,
fiinta, individ ori persoana; caci nici insusirea nici non-insusirea nu
poate fi acceptata de catre un Bodhisattva. Asadar aceasta invatatura
secreta a fost predicata de catre Tathagata: „De catre cei ce stiu
invatatura Legii, asemeni unei plute (capabile a-i purta spre celalalt
mal), toate insusirile trebuiesc abandonate; si cu atat mai mult
non-insusirile.”
7. Apoi Preafericitul relua: „Ce crezi Subhuti, exista ceva ce sa fi
fost cunoscut de catre Tathagata sub numele de perfecta-cunoastere, ori
ceva predicat de catre Tathagata?” Iar venerabilul Subhuti raspunse: „In
masura in care inteleg semnificatia celor propovaduite de Bhagavat, nu e
nimic care sa fi fost cunoscut de catre Tathagata sub numele de
perfecta-cunoastere si nici ceva ce sa fi fost predicat de catre
Tathagata; caci ceea ce e stiut ori predicat de catre Tathagata e de
necuprins cu mintea si inexprimabil. Nu e lucru ori non-lucru.”
8. Bhagavat relua: „Judeca Subhuti, daca un nobil fiu ori fiica ar umple
acest univers a milioane si milioane de lumi cu giuvaeruri de pret si
le-ar oferi in dar iluminatilor Tathagata, cat de mare le-ar fi
meritul?” „Intr-adevar mare le-ar fi meritul, caci asa cum s-a aratat de
catre Tathagata meritul este non-merit.” „Iar daca un altul, relua
Tathagata, ar lua o strofa de patru linii din aceasta Sutra predicand-o
altora si explicandu-le-o, taria acestei actiuni ar produce o cantitate
incomparabila de merit. Deoarece cea mai inalta cunoastere este produsa
din ea si Binecuvantatii Buddha sunt produsi din ea. Caci asa cum
Tathagata a aratat, insusirile lui Buddha sunt non-insusiri ale lui
Buddha, deci pot fi numite insusiri ale lui Buddha.
9. „Dar ce crezi Subhuti, spuse Bhagavat, gandeste un intrat-in-curent
(srota-apanna) ca fructele practicii sale au fost obtinute de catre el?”
„Cu siguranta nu, caci ne-obtinand nimic tangibil e numit
intrat-in-curent. Crezand ca fructele intrarii-in-curent au fost
dobandite de catre el, ar crede in existenta unui sine, fiinta, individ
ori persoana.”
„Dar cel-ce-va-mai-renaste-o-singura-data (sakridgamin), gandeste ca
fructele practicii sale au fost obtinute de catre el?” „Cu siguranta nu
gandeste astfel, caci nu este o fiinta individuala cel care obtinut
statutul de sakridgamin, fapt pentru care si este numit sakridgamin.”
„Dar cel-ce-nu-va-mai-renaste (anagamin), gandeste ca fructele practicii
sale au fost obtinute de catre el?” „Cu siguranta nu gandeste astfel,
caci nu este o fiinta individuala cel care obtinut statutul de anagamin,
fapt pentru care si este numit anagamin.”
„Dar un eliberat-in-viata (arhat), gandeste ca fructele practicii sale
au fost obtinute de catre el?” „Cu siguranta nu gandeste astfel, caci nu
este o fiinta individuala cel care obtinut statutul de arhat, fapt
pentru care si este numit arhat. Caci daca un Arhat ar crede ca a
dobandit statutul de arhat, el ar crede in existenta unui sine, fiinta,
individ ori persoana. Si astfel, Bhagavat i-am trecut in revista pe cei
mai de seama dintre cei ce traiesc in virtute. Eu insumi sunt un Arhat
liber de pasiuni; insa nu gandesc ori ca sunt liber de pasiuni. Caci
de-as fi gandit astfel, Tathagata nu ar fi profetit cu adevarat despre
mine astfel: ”
10. „Si ce crezi Subhuti, a dobandit Tathagata vreo invatatura de la
Tathagata Dipankara, cel cu desavarsire trezit.?” „Nu, nu e nimic care
Tathagata sa fi adoptat de la Tathagata Dipankara, cu
desavarsire-trezitul.
„Iar daca un Bodhisattva ar spune: ar spune un neadevar, caci cele
numite lumi fara de numar sunt non-lumi, deci sunt numite lumi fara de
numar. Iata asadar cum, Subhuti, un nobil isi va struni mintea un
Bodhisattva, in asa fel incat nu va crede in ceva, fie forma, sunet,
miros, gust sau orice altceva tangibil. Ca exemplu, un om poate fi
voinic, sa zicem la fel de voinic precum regele muntilor, Sumeru. Crezi
ca sinele sau poate fi la fel de mare?” „Intr-adevar Bhagavat, sinele
sau este cu adevarat mare, caci asa cum Tathagata a aratat, sinele este
non-sine, deci il numim sine.”
11. „Daca ar exista atatea rauri Gange, cate fire de nisip sunt in raul
Gange, ar fi aceste rauri numeroase?” „Intr-adevar aceste rauri Gange ar
fi numeroase, si chiar mai numeroase firele de nisip din ele.”
„Iata Subhuti, daca un nobil fiu ori fiica ar umple cu cele sapte comori
atatea lumi cate fire de nisip sunt continute in atatea rauri Gange,
oferindu-le in dar deplin-trezitilor Tathagata, cat de mare le-ar fi
meritul?” „Nemasurabil si incalculabil, O Bhagavat.” „Insa cu adevarat
graiesc, daca o nobila fiica ori fiu ar lua din aceasta Sutra doar patru
stante, predicandu-le si explicandu-le, meritul lor ar fi incomparabil
mai mare.”
12. „Iar partea de lume in care doar patru stante din aceasta Sutra sunt
predicate si explicate, ar fi deveni un lacas sfant pentru intreaga
adunare a zilor, oamenilor si spiritelor; ce sa mai spunem atunci despre
cei care memoreaza in intregime aceasta Sutra, repetand-o, intelegand-o
si explicand-o in totalitate altora? Acestia Subhuti, vor avea parte de
cele mai inalte realizari. Iar salasul lor va fi asemeni celui al unui
Buddha.
13. „Bhagavat, spuse Subhuti, cu se numeste aceasta Sutra si cum poate
fi ea gasita?” „Numele aceste Sutre este Prajnaparamita, si poate fi
gasita dupa nume. Caci Prajnaparamita este non-Prajnaparamita, prin
urmare e numita Prajnaparamita.”
„Si atunci, crezi Subhuti ca exista ceva ce sa fi fost predicat de catre
Tathagata?” „Nu, Bhagavat, nu e nimic ce sa fi fost predicat de catre
Tathagata.”
„Si crezi ca mult e nisipul adunat in acest univers a un milion de
milioane de lumi?” „Cu siguranta e mult, caci ceea ce Tathagata numeste
nisip este non-nisip, asadar e numit nisip. Iar ceea ce Tathagata
numeste univers este non-univers, deci il numim univers.”
„Si ce crezi Subhuti, poate fi un deplin-trezit Tathagata recunoscut
dupa cele 32 de semne ale unui erou?” „Nu Bhagavat, caci ceea ce
Tathagata numeste cele 32 de semne ale unui erou, sunt de fapt
non-semne, deci le numim cele 32 de semne ale unui erou.”
„Iar daca o fiica ori un fiu si-ar sacrifica zi de zi viata de atatea
ori cate fire de nisip sunt in raul Gange, iar altul ar lua doar patru
stante din aceasta Sutra predicand-o si explicand-o celorlalti, meritul
celui din urma ar fi incomparabil si inestimabil mai mare.”
14. Atunci, venerabilul Subhuti fu miscat pana la lacrimi de puterea
Dharmei, varsa lacrimi, apoi vorbi astfel: „Este minunat cu cata
desavarsire a fost predicata aceasta Sutra pentru beneficiul celor
intrati pe cea mai aleasa dintre cai, cale ce a produs cunoasterea in
mine. Cu adevarat o astfel de invatatura nu mi-a mai fost dat sa ascult
vreodata. Si cele mai inalte realizari vor fi conferite acelor
Bodhisattva care auzind aceasta Sutra vor dobandi Realizarea. Caci
Realizarea este non-Realizare deci o numim Realizare.”
„Nu e surpinzator pentru Bhagavat ca accept si ma incred in aceasta
Sutra ce tocmai a fost predicata. Iar acele fiinte din viitor ce vor
studia aceasta Sutra, memorand-o, recitand-o, intelegand-o si
explicandu-le-o altora, vor fi inzestrati cu cea mai inalta realizare.”
„Insa nu se va ridica in ei nici macar ideea de fiinta, individ sau
persoana, nici nu va exista pentru ei ideea ori non-ideea, caci cei ce
sunt Buddha sunt eliberati de orice idee.”
Apoi Bhagavat ii vorbi venerabilului Subhuti, astfel: „Acele fiinte care
auzind recitandu-se aceasta Sutra, vor fi nepatrunse de tulburare,
teama, ori neliniste, vor fi inzestrate cu cea mai inalta realizare.
Caci aceasta a fost predicata de catre Tathagata drept Paramaparamita,
care este non-paramita, si care a fost predicata deasemenea de
nenumarati Buddha, fiind asadar numita Paramaparamita.
„Iar Paramita – cea mai inalta perfectiune a abstragerii unui Tathagata,
este de asemenea non-Paramita. Deoarece pe vremea cand regele Kalingai
imi schingiuia carnea membrelor, eram lipsit de ideea ori non-ideea de
fiinta, individ sau persoana.
Caci nutrind ideea de fiinta as fi nutrit-o deasemenea pe cea de
rea-vointa. Cunoscand 500 de vieti anterioare imi amintesc cum pe cand
practicam abstragerea eram deasemenea lipsit de ideea ori non-ideea de
fiinta, individ sau persoana. Astfel, un Bodhisattva dupa ce s-a lepadat
de toate ideile isi ridica mintea la cea mai inalta cunoastere. El
trebuie sa-si struneasca mintea incat sa fie independenta de forma,
sunet, miros, gust sau orice lucru tangibil. Caci ceea ce s-a numit
independent e non-independent, precum a aratat Tathagata ca „Un dar nu e
oferit de catre un Bodhisattva ce crede in ceva, precum forma, sunetul,
mirosul, gustul sau orice lucru tangibil.”
„In acest fel trebuie un Bodhisattva sa-si ofere darul spre beneficiul
tuturor fiintelor, caci ideea e non-idee, iar cele numite de Tathagata
fiinte sunt de fapt non-fiinte, caci un Tathagat numeste lucrurile asa
cum sunt.”
„Si orice doctrina a fost deslusita, predicata si meditata de catre un
Tathagata e lipsita de deopotriva de adevar si minciuna. Asa cum un om
ce patrunde in intuneric nu mai distinge nimic, un Bodhisattva este cel
cufundat in obiectele oferite in dar. Dar asa cum un om care poate vedea
cind intunericul dispare, un Bodhisattva trebuie considerat cel
necufundat in obiecte oferite in dar.
„Iar daca un nobil fiu ori fiica studiaza aceasta Sutra, memorand-o,
recitand-o, patrunzand-o si explicand-o altora, ei sunt stiuti de
Tathagata prin cunoasterea-i buddhica, iar meritul lor Subhuti e cu
adevarat incalculabil si inestimabil.
15. „Iar daca o nobila fiica ori un fiu isi sacrifica in zorii zilei tot
atatea vietii cate fire de nisip sunt in raul Gange, facand acelasi
lucru la amiaza si din nou seara, sacrificandu-si astfel vietile de-a
lungul a nenumarate ere, iar un altul ascultand aceasta Sutra nu i se
opune, meritul celui din urma este incalculabil si inestimabil. Ce sa
mai spunem despre cel care dupa ce l-a transcris, studiat, memorat,
inteles si explicat altora?”
„Aceasta Sutra Subhuti este iesita din comun si fara seaman si a fost
predicata de catre Tathagata pentru beneficiul fiintelor intrate pe cea
mai aleasa dintre cai. Iar cei ce studiaza aceasta Sutra, memorand-o,
recitand-o, intelegand-o si explicand-o altora sunt stiuti de catre
Tathagata prin cunoasterea-i buddhica, acestia fiind inzestrati cu
merite incalculabile si inestimabile. Toate aceste fiinte isi vor aminti
desavarsita trezire, caci nu e posibil ca aceasta Sutra sa fie auzita
de cei cu putina credinta, ori de cei ce cred in existenta unui sine,
fiinta, individ ori persoana. Este imposibil ca aceasta Sutra sa fie
auzita, studita, memorata, recitata si inteleasa de fiinte ce nu au
atins desavarsita trezire. Iar partea de lume in care aceasta Sutra va
fi expusa va fi cinstita de intreaga lume a zeilor, oamenilor si
spiritelor si adorata precum un sfant lacas.”
16. „Iar acei nobili fii ori fiice ce studiaza aceasta Sutra,
memorand-o, recitand-o, intelegand-o si explicand-o altora se vor numara
printre victoriosi. Caci oricare ar fi faptele rele savarsite de aceste
fiinte in vietile anterioare, fapte ce altfel ar duce la suferinta,
efectele lor vor fi distruse, iar ei vor obtine desavarsita trezire.”
„Imi amintesc cum in urma cu nenumarate veacuri, adunari de nenumarati
Buddha il urmau pe venerabilul si desavarsit-trezitul Tathagata
Dipankara. Si daca oamenii din viitor vor studia aceasta Sutra,
memorand-o, recitand-o, intelegand-o si explicand-o altora, meritul
acelor adunari de Buddha va fi atat infim in comparatie cu al celor din
urma, incat nici nu suporta comparatie. Meritul acestora ar fi atat de
mare si dobandit cu atata repeziciune incat dezvaluindu-l as produce
necredinta in mintile oamenilor. Insa asa cum aceasta Sutra este iesita
din comun, recompensele ei sunt de asemenea extraordinare.
17. Atunci venerabilul Subhuti relua: „Cum trebuie cel intrat pe Calea
de Bodhisattva sa se comporte, cum sa mearga mai departe si cum sa-si
struneasca mintea?” „Cel intrat pe Calea de Bodhisattva trebuie sa
gandeasca astfel: Toate fiintele trebuiesc izbavite de catre mine in
desavarsita Nirvana. Si dupa ce aceste fiinte au fost astfel eliberate,
nici macar o singura fiinta nu a fost eliberata. Caci cata vreme un
Bodhisatva pastreaza ideea de fiinta, el nu poate fi numit Bodhisattva.
Caci nu exista ceva de genul cuiva intrat pe Calea de Bodhisattva.”
„Crezi ca este ceva ce Tathagata sa fi adoptat de la Tathagata Dipankara
in legatura cu perfecta-i cunoastere?” „In masura in care inteleg
semnificatia predicii lui Bhagavat, nu e nimic ce sa fi fost adoptat de
catre Tathagata de la desavarsit-trezitul Tathagata Dipankara, in
legatura cu perfecta-i cunoastere.”
„Intr-adevar Subhuti, caci daca vreo invatatura ar fi fost adoptata,
Tathagata Dipankara nu mi-ar fi profetit ca voi fi in viitor sfantul si
desavarsit-trezitul Tathagata Sakyamuni. Numele Tathagata exprima
aseitatea, non-originea, absenta insusirilor, absenta existentei
intrinseci. Si oricine ar sustine ca perfecta cunoastere a fost
cunoscuta de catre Tathagata, ar grai un neadevar. Caci nu e nimic ce sa
fi fost cunoscut de catre Tathagata cu privire la perfecta cunoastere.
Iar in cele cunoscute si expuse de catre Tathagata nu e nici adevar nici
neadevar, deci sunt numite invataturi ale lui Buddha, caci toate
invataturile au fost predicate ca non-invataturi, deci sunt numite
astfel. Ca si acel om cu trup voinic.”
„Despre omul cu trup voinic, Tathagata a aratat ca sinele sau este
non-sine, asadar este numit un om cu trup voinic.”
„Iar daca un Bodhisattva spune , nu se cuvine sa fie numit Bodhisattva.
Caci este oare ceva ce sa fie numit Bodhisattva?” „Nu e nimic care sa
fie numit Bodhisattva, caci cele numite fiinte sunt de fapt non-fiinte,
astfel ca au fost numite fiinte. Asadar Tathatagata a spus: Toate
fintele sunt lipsite de sine, lipsite de fiinta, individualitate ori
personalitate.”
„Iar daca un Bodhisattva ar spune ar spune un neadevar, caci cele
numite lumi fara de numar sunt non-lumi, deci sunt numite lumi fara de
numar. Un Bodhisattva care crede ca toate lucrurile sunt lipsite de
sine, are credinta; acela e numit un Bodhisattva de catre sfantul si
desavarsit trezitul Tathagata.
18. „Ce crezi Subhuti, are Tathagata ochi trupesti, ochi celesti, ochi
ai cunoasterii, ochii ai Legii, ochi ai iluminarii?” „Intr-adevar
Bhagavat, Tathagata are ochi trupesti, ochi celesti, ochi ai
cunoasterii, ochii ai Legii, ochi ai iluminarii?”
„Si crezi ca firele de nisip din fluviul Gange fost-au numite de catre
Tathagata fire de nisip?” „Da, au fost numt fire de nisip.” „Si daca ar
fi atatea rauri Gange cate fire de nisip in fluviul Gange si atatea lumi
cate fire de nisip in acestea, ar fi aceste lumi fara de numar?”
„Intr-adevar ar fi fara de numar.” „Cate fiinte ar fi in aceste lumi, eu
stiu sirurile gandurilor lor toate. Caci cele numite siruri de ganduri
sunt non-siruri de ganduri, deci sunt numite siruri de ganduri. Caci un
gand trecut nu exista Subhuti, un gand viitor nu exista, un gand prezent
nu exista.”
19. „Judeca Subhuti, daca un nobil fiu ori fiica ar umple acest univers a
milioane si milioane de lumi cu giuvaeruri de pret si le-ar oferi in
dar iluminatilor Tathagata, cat de mare le-ar fi meritul?” „Intr-adevar
mare le-ar fi meritul.” „Asa este, caci meritul este non-merit, deci
este numit merit.”
20. „Si crezi ca un Tathagata poate fi recunoscut dupa infatisarea
exterioara a trupului sau.” „Intr-adevar nu, caci ceea ce Bhagavat a
numit infatisare exterioara a trupului e non-infatisare a trupului, deci
e numita infatisare a trupului.”
„Si ce crezi, Subhuti, poate fi un Tathagata cunoscut dupa anumite
semne?” „Cu adevarat nu, Venerabile, un Tathagata nu poate fi cunoscut
dupa semne, caci ceea ce Tathagata a numit semne cu adevarat sunt
non-semne, fiind asadar numite semne.”
21. „Ce crezi Subhuti, poate un Tathagata gandi astfel: „Legea a fost
predicata de catre mine”? „Nu nici un Tathagata nu poate gandi astfel.”
„Adevarat graiesc, daca cineva ar spune ca Legea a fost impartasita de
catre Tathagata ar rosti cun mare neadvar. Caci nu e nimic ce sa poata
fi cunoscut sub numele invatatura a Legii.”
Apoi venerabilul Subhuti vorbi astfel: „Profeteste Bhagavat, vor fi in
viitor fiinte care auzind tocmai aceste cuvinte ale Legii, sa creada in
ele.” „Acestea Subhuti, nu sunt nici fiinte nici non-fiinte, caci cele
numite fiinte, sunt non-fiinte, asadar au fost numit fiinte.”
22. „Ce crezi Subhuti, exista ceva cunoscut de catre Tathagata sub forma
perfectei cunoasteri?” „Nu Bhagavat, nu e nimic ce sa fi fost cunoscut
de catre Tathagata sub forma perfectei cunoasteri.” „Asa este Subhuti,
nici cel mai mic lucru nu e cunoscut ori perceput acolo; de aceea e
numita perfecta cunoastere.”
23. „Si de asemenea totul e la fel acolo, nu nici o diferenta acolo si
prin urmare se numeste perfecta cunoastere. Lipsita de sine, fiinta,
individualitate ori personalitate, acea perfecta cunoastere este vesnic
aceeasi si cunoscuta cu toate lucrurile bune. Caci lucrurile bune sunt
non-lucruri, deci au fost numite lucruri bune.”
24. „Iar daca un nobil fiu ori fiica ar umple acest univers a milioane
si milioane de lumi cu giuvaeruri de pret si le-ar oferi in dar
iluminatilor Tathagata, iar un nobil fiu ori fiica ar lua o strofa de
patru linii din Prajnaparamita Sutra, predicand-o altora si
explicandu-le-o, taria acestei din urma actiuni ar produce o cantitate
de merit ce nu suporta comparatie.”
25. „Ce crezi Subhuti, gandeste un Tathagata ca fiintele sunt eliberate
de catre el insusi. Nu, deoarece nu e fiinta care sa fi fost eliberata
de catre Tathagata, caci de-ar fi vreo fiinta eliberata de catre
Tathagata, acesta ar crede in sine, fiinta, individ ori persoana. Iar
ceea ce a fost numit credinta in sine este non-credinta. Acest lucru e
invatat doar de copii si persoane ignorante. Insa cei numiti copii si
persoane ignorante fiind lipsiti de existenta intrinseca, sunt numiti
copii si persoane ignorante.
26. „Ce crezi, Subhuti, poate fi un Tathagata cunoscut dupa anumite
semne?” „Cu adevarat nu, Venerabile, un Tathagata nu poate fi cunoscut
dupa semne.” „Intr-adevar Subhuti, caci de-ar fi asa, un cakravartin ar
fi deasemenea un Tathagata.
Cei ce ma vad dupa forma si ma aud dupa vorba
Sunt angajati in staruinte zadarnice si nu ma vad deloc.
Un Buddha e cunoscut dupa Lege,
caci cei ce sunt Buddha poseda corpul Legii (dharmakaya)
Iar natura Legii nu poate fi cuprinsa cu mintea,
nici facuta sa fie cuprinsa cu mintea.
27. „Judeca Subhuti, a fost perfecta cunoastere recunoscuta de Tathagata
dupa semne particulare? Sigur ca nu, caci nimeni nu-ti va spune
vreodata ca distrugerea si anihilarea unui lucru e proclamata de cei
intrati pe Calea de Bodhisattva.”
28. „Iar daca un nobil fiu sau fiica ar umple cu cele sapte comori
atatea lumi cate fire de nisip sunt in Gange, oferindu-le in dar
deplin-trezitilor Tathagata, iar un Bodhisattva dobandeste persistenta
in recunoasterea absentei naturii intrinseci si caracterului necreat al
lucrurilor, meritul celui din urma este incomparabil si inestimabil.
Insa nici urma de merit nu e revendicata de un Bodhisattva. Caci meritul
fiind de fapt non-merit este numit merit.”
29. „Si oricine spune ca Tathagata merge, vine, se opreste ori se
aseaza, acela nu intelege esenta predicii mele. Caci termenul Tathagata
il indica pe cel ce nu pleaca nicaieri si nu vine de undeva, fiind
astfel numit Tathagata.”
30. „Iar daca un nobil fiu ori fiica ar lua atatea lumi cate fire de
nisip sunt in acest univers a milioane de milioane de lumi si printr-o
nemasurata forta le-ar zdrobi la dimensiunile unor particule
indivizibile de atomi, ar fi acestea numeroase?”
„Intr-adevar aceste particule ar fi numeroase. Caci ceea ce Tathagata
numeste particule indivizibile de atomi fiind non-particule sunt doar
numite particule indivizibile de atomi. Iar universul a un milion de
milioane de lumi e de asemenea lipsit de existenta inerenta, prin urmare
e doar numit univers. Iar daca exista un univers al lumilor, ar trebui
sa existe si credinta in substanta, insa credinta fiind de fapt
non-credinta, e doar numita credinta.”
„Credinta in substanta Subhuti e nementionabila si inexprimabila, caci
nu e nici lucru, nici non-lucru.”
31. „Ce crezi Subhuti, daca un om ar sustine ca credinta in sine,
fiinta, individualitate ori personalitate a fost predicata de catre
Tathagata, ar grai acesta adevarul?” „Cu siguranta nu Bhagavat, caci
ceea ce Tathagata a numit credinta in sine este non-credinta, fiind
asadar numita credinta in sine.”
„Astfel Subhuti sunt percepute, privite si vazute toate lucrurile de
catre cel intrat pe Calea de Bodhisattva. Si in acest fel un om nu
trebuie sa creada nici in ideea de lucru nici in cea de non-lucru,
intrucat insasi ideea de lucru a fost proclamata de Tathagata ca fiind
non-idee de lucru.”
32. „Iata Subhuti, daca un nobil Bodhisatva ar umple cu cele sapte
comori lumile a nenumarate universuri, oferindu-le in dar
deplin-trezitilor Tathagata, iar un nobil fiu ori fiica ar lua doar
patru stante din aceasta Sutra, studiind-o, memorand-o, intelegand-o si
explicandu-le-o altora, meritul celui din urma ar fi incomparabil mai
mare.
Caci toate lucrurile compuse sunt ca un vis,
o umbra, ori un strop de roua sau licarirea unui fulger.”
Acestea fiind spuse, Buddha intra in samadhi. Venerabilul Subhuti,
calugari si calugarite, credinciosi laici si femei, Bodhisattva-si si
intreaga adunare de zei, oameni si duhuri laudara predica
Binecuvantatului.
Aici se incheie Vajracchedika, slavita Prajnaparamita (Perfectiunea
Intelepciunii).