Crearea lumii nevăzute

Scris de Admin Lun Iun 28, 2010 12:52 am

Prin lume nevăzută se întelege
lumea îngerilor. Acestia au fost creati de
Dumnezeu înaintea materiei: “La început a
făcut Dumnezeu cerul si pământul”(Facere 1:1). Cuvântul cerul
se referă la lumea spirituală, la
îngeri, iar cuvântul pământul se
referă la materie, din care a fost făcut întregul univers: “Numai
Tu esti Domn si numai Tu ai făcut
cerurile, cerurile cerurilor si toată ostirea lor, pământul si toate
cele de pe
el, mările si toate cele ce se cuprind în ele; Tu dai viată la toate si Tie se închină ostirea cerurilor.”(Neemia
9:6)

“Întru El au fost
făcute toate, cele
din ceruri si cele de pe pământ, cele văzute, si cele nevăzute, fie
tronuri,
fie domnii, fie începătorii, fie stăpânii”(Coloseni 1:16). Îngerii
au fost
creati înaintea oamenilor: “Atunci când
stelele diminetii cântau laolaltă si toti îngerii lui Dumnezeu Mă sărbătoreau”(Iov 38:7). Acelasi lucru
îl spune si Sf.Ioan Damaschin: “Trebuia
zidită mai întâi fiinta sprituală, apoi cea sensibilă si, în cele din
urmă
omul.”

Cuvântul “înger” înseamnă sol,
crainic, vestitor. După cum spune si numele, ei sunt “duhuri
slujitoare”care fac cunoscută voia lui Dumnezeu.

Îngerii sunt fiinte spirituale,
personale, superioare oamenilor si
inferioare lui Dumnezeu. “Îngerul nu este nemuritor prin fire ci prin
har”(Ioan
Damaschin).

Sfintii Părinti spun că nu este
mentionată în detaliu crearea lor pentru a
fi feriti evreii de idolatrie (s-ar fi închinat îngerilor ca unor
idoli).

Fiind duhuri, ei pot lua orice
formă: “Cel
ce faci pe îngerii tăi duhuri si pe slugile Tale pară de foc”(Ps.103:5).

Ei dispun de o spiritualitate
relativă, de aceea sunt circumscrisi spatial,
nu pot fi omniprezenti. Mărginirea lor, deasemenea, se referă si la
cunoastere
si putere: nu sunt atotstiutori, nu au putere creatoare si nu pot face
minuni
prin puterea lor.

Menirea îngerilor este: să-L
preamărească pe Dumnezeu si să servească în
lume oamenilor, povătuindu-i pentru împărătia cererilor.

În privinta numărului lor,
Scriptura nu mentionează nimic. După expresiile
folosite, ne dăm seama că acesta este foarte mare(multime de
îngeri, legiuni). Sf. Ioan Gură de Aur si Clement
Alexandrinul spun că numărul lor este infinit.

În traditie, există credinta că
fiecare om îsi are îngerul său păzitor,
primit la Botez.

Sfânta Scriptură îi împarte în 3
categorii:

1.serafimii,
heruvimii, scaunele

2.domniile,
puterile, stăpânirile

3.începătoriile,
arhanghelii, îngerii

Starea initială a
îngerilor nu era definitivă, ci trebuia să devină astfel prin harul
dumnezeiesc
si străduintă personală. Starea actuală este
de
sfintenie prin harul lui Dumnezeu si rezistentă la ispită.

Ca fiinte
spirituale, înzestrate cu libertate, îngerii puteau progresa sau
păcătui.
Unii dintre ei s-au răzvrătit împotriva Creatorului lor, dorind(din
cauza mândriei) să fie la fel ca Dumnezeu. Conducătorul lor este Lucifer(Satan, Belzebul, Veliar) cel care a fost
cel mai
frumos si mai puternic dintre îngeri. Căderea este
irevocabilă si definitivă. Numărul lor este
foarte
mare, Sf.Scriptură vorbind chiar de o împărătie a diavolului.

Fiind autorul răului în lume, diavolul
se străduieste să-i îndemne pe oameni să păcătuiască: “Potrivnicul
vostru, diavolul, umblă răcnind ca un leu, căutând pe cine
să înghită”(I Petru 5: Cool

.

Pentru
că si omul are libertate, diavolul poate doar să-l ispitească(prezentând
răul
ca pe ceva bun si vrednic de dorit), nu îl poate constrânge să facă
ceea
ce nu doreste. Sf.Ioan Gură de Aur: diavolul este
asemenea unui câine legat, el poate musca numai dacă intri în zona lui
de
actiune.

Ispitele
sunt îngăduite de Dumnezeu pentru întărirea/călirea noastră în lupta
împotriva
răului: “Vasele olarului le lămureste
cuptorul; iar ispita omului cugetul lui”(Is.Sirah
27;5).